Lângă apele reci ale Mării Nordului, acolo unde pajiștile se întind cât vezi cu ochii și canalele se împletesc precum firele unei uriașe pânze de păianjen, trăia odată un popor mândru și curajos. Olandezii erau oameni harnici și pricepuți, dar viața lor era grea. Marea, cu apele ei necruțătoare, înainta încet spre pământurile lor, iar furtunile năprasnice amenințau să le înece satele.
Se spunea că vânturile care suflau dinspre mare erau trimise de Marea Doamnă a Apelor, o forță capricioasă, când blândă și liniștită, când furioasă și distrugătoare. Nimeni nu putea ghici când avea să-și schimbe starea, iar când se întâmpla, valurile înghițeau casele, iar vânturile smulgeau acoperișurile și dărâmau podurile.