#117 - Barbarii de la marginea imperiului

Continuăm povestea de după Burebista cu cele câteva citate rămase despre regii care controlează diversele triburidacice, unii implicați în conflicte cu Roma, alții participând în conflictele Romei; zăbovim un pic mai mult la povestealui Marcus Licinius Crassus – nu acel Crassus, ci nepotul lui – o poveste cu care rămăseserăm datori dintr-unepisod ceva mai vechi în care îl pomenisem ca ultimul roman care ia spolia opima - pentru că reușește să înfrângă oarmată fără să piardă niciun soldat. Acum explicăm situația mai pe larg un pic, luându-ne spațiu să vorbim de una dinpoveștile pe care le auzi foarte rar, aproape deloc despre conflictele dintre daci și romani. Încercăm să punemlucrurile în ordine și să construim un fir epic care să aibă o oarecare logică, deși desigur avem prea puțină informațieși prea multe semne de întrebare.

Cred că nu trebuie să înțelegem din prezența mai multor regi foarte mult - da, avem mai mulți regi, dar asta nupresupune o diviziune culturală, ci mai degrabă ce se întâmplă cu resursele culese de la nivel local. Nu e certificatăde către arheologie nicio „cădere” a culturii dacice, și e foarte posibil ca aceste conflicte pe care le raportăm să fiedoar niște conflicte marginale, de graniță. Din păcate nu avem mărturii ale dacilor despre această perioadă. Probabil călucrurile ar fi arătat mult diferit, și ne-ar fi oferit un context mult îmbogățit. Așa, va trebui să ne mulțumim cupuținele informații de la cronicarii romani, și semnele arheologice pe care încercăm să le punem cap la cap cu ce escris în cărți.