A Fost Odată

Consumerismul, adică obiceiul de a cumpăra și consuma mai mult decât avem nevoie, are efecte negative profunde asupra mediului, economiei și calității vieții noastre. Deși achizițiile aduc satisfacție pe termen scurt, ele duc la risipă și poluare.

Consumerismul are impact asupra mediului întrucât producția excesivă de bunuri consumă resurse cum ar fi apa sau energia și generează deșeuri, plus emisii de carbon care contribuie la schimbările climatice. Multe produse sunt aruncate după o utilizare scurtă, iar ambalajele din plastic ajung adesea să polueze oceanele și solul. În plus, în loc să investim în lucruri durabile sau experiențe semnificative, ne pierdem în dorința de a avea mereu „ceva nou.”

Ce poți face? Alege calitate, nu cantitatea. Donează obiectele pe care nu le mai folosești sau reciclează-le. Ajută-i și pe alții să înțeleagă cât de important e să lucrăm în echipă pentru lucruri cu adevărat importante: sănătatea, relațiile cu cei dragi, dezvoltarea personală.

Într-o vreme demult apusă, pe coastele Havanei, trăia un bătrân pescar numit Don Esteban, cunoscut pentru poveștile sale despre comoara ascunsă a mării. El le spunea marinarilor și copiilor din sat că, în adâncurile Golfului Havanei, se ascundea o perlă uriașă, atât de strălucitoare încât lumina ei putea fi văzută chiar și prin apele tulburi ale oceanului.

Într-o vreme demult apusă, în orașul Anvers, trăia un gigant misterios și jucăuș, cunoscut sub numele de Lange Wapper. Nimeni nu știa de unde venise, dar se spunea că s-a născut dintr-un lac fermecat, unde o femeie sărmană lăsase un pește pe care îl prinsese. Când s-a întors a doua zi, peștele dispăruse, iar în locul lui stătea un copil cu ochi sclipitori și zâmbet ștrengar.

Timpul a trecut, iar băiatul a crescut, descoperindu-și un har neobișnuit: putea să-și schimbe forma și să se facă uriaș cât un turn sau mic cât un șoricel. Dar, deși avea acest dar, nu și-l folosea pentru rău – îi plăcea să se distreze și să tragă farse oamenilor care meritau o lecție.

În vremuri de demult, în inima Munților Dolomiți, într-un castel de cristal ascuns printre stânci, trăia regele Laurin, un pitic înțelept și puternic. Regatul său subteran era bogat în aur și pietre prețioase, dar cea mai mare comoară a sa era o grădină magică de trandafiri, ale cărei flori străluceau în toate nuanțele de roșu și roz.

Bună! Sunt Austria, o țară mică situată în inima Europei, cu peisaje spectaculoase și o istorie fascinantă. Munții Alpi străbat teritoriul meu și oferă priveliști de basm, pârtii de schi celebre și trasee montane ce atrag iubitorii de aventură din întreaga lume. Pe lângă natura impresionantă, sunt mândră și de orașele mele fermecătoare, fiecare având propria poveste de spus.

Bună! Sunt Belgia, o țară mică, dar plină de farmec, situată în Europa de Vest, între Franța, Germania, Olanda și Luxemburg. Deși nu sunt foarte mare ca suprafață, am un rol important în Europa datorită istoriei mele bogate, orașelor medievale fermecătoare, castelelor impunătoare și tradițiilor mele unice.

Sunt renumită pentru ciocolata mea delicioasă, vafele crocante, cartofii prăjiți autentici și berea artizanală, dar și pentru faptul că sunt sediul unor instituții internaționale majore, precum Parlamentul European și NATO.

Bun venit în țara mea! Sunt Cuba, o insulă fascinantă situată în Marea Caraibilor, cunoscută pentru plajele mele cu nisip alb, apele turcoaz, cultura vibrantă și istoria plină de pasiune.

Deși nu sunt una dintre cele mai mari țări din lume, am un rol important în istoria și cultura Americii Latine, datorită moștenirii mele coloniale, revoluției mele celebre și influenței mele asupra muzicii și dansului mondial.

Sunt renumită pentru salsa și son cubano, trabucurile mele artizanale, romul autentic și mașinile clasice colorate care încă străbat străzile mele, dar și pentru farmecul orașelor mele coloniale, precum Havana, Trinidad și Santiago de Cuba.

Mărțișorul este unul dintre cele mai îndrăgite obiceiuri românești, marcând venirea primăverii. Pe 1 martie, băieții oferă fetelor mărțișoare cu un șnur alb și roșu, simbol al trecerii de la iarnă la primăvară, de la frig la căldură, de la întuneric la lumină. Alături de acest șnur, se adaugă mici talismane ale norocului, precum trifoiul cu patru foi, potcoava sau coșarul. Mărțișorul se poartă în piept pe tot parcursul lunii martie, iar în ultima zi este legat de crengile unui pom fructifer, pentru a aduce belșug, sănătate și iubire în casele oamenilor.

Simți uneori că, pur și simplu ai obosit? Da, ești mare deja, mergi la școală, ai teme și activități extrașcolare, dar ai și timp de odihnă? Mintea este la fel de importantă precum e corpul. Ai grijă de ea, oferă-i pauze, gânduri bune și timp pentru a se relaxa. Iar dacă simți că ceva nu e bine, spune-i cuiva drag ce te îngrijorează pentru că adulții te pot ghida.

În inima Ungariei, pe malurile albastre ale Dunării, se întindea un sat mic și liniștit, unde oamenii își duceau traiul pescuind și cultivând pământul fertil. Printre ei trăia un băiat pe nume András, fiul unui pescar modest, dar cu o inimă mare și visuri îndrăznețe.

Bunicul său, un om înțelept cu barba albă ca spuma râului, îi spunea deseori povești despre Regina Apelor, un spirit magic care veghea asupra Dunării și ascundea în adâncurile sale o comoară legendară.

– „Dar această comoară nu este din aur sau pietre prețioase, dragul meu András,” îi spunea bătrânul. „Este ceva mult mai valoros, dar numai cel cu suflet curat și curajos o poate descoperi.”

Într-un timp îndepărtat, în frumosul oraș Barcelos, situat în nordul Portugaliei, domnea o atmosferă de neliniște și teamă. O serie de furturi misterioase tulburau liniștea locuitorilor, iar autoritățile erau hotărâte să găsească vinovatul cu orice preț. Într-o astfel de situație tensionată, suspiciunile s-au îndreptat asupra unui pelerin, un bărbat simplu care se îndrepta spre Santiago de Compostela, traseul sacru urmat de credincioși de-a lungul timpului.

Pelerinul era un om tăcut și modest, purtând haine ponosite și o mantie uzată de drumurile lungi parcurse. Se oprise în Barcelos pentru a se odihni și pentru a căuta adăpost peste noapte. Din nefericire, prezența sa a ridicat suspiciuni, iar oamenii din oraș, înspăimântați de furturile tot mai dese, au decis că el trebuie să fie vinovatul. A fost arestat fără dovezi și dus în fața judecătorului, care l-a condamnat la moarte, fără să îi ofere șansa de a se apăra.

Lângă apele reci ale Mării Nordului, acolo unde pajiștile se întind cât vezi cu ochii și canalele se împletesc precum firele unei uriașe pânze de păianjen, trăia odată un popor mândru și curajos. Olandezii erau oameni harnici și pricepuți, dar viața lor era grea. Marea, cu apele ei necruțătoare, înainta încet spre pământurile lor, iar furtunile năprasnice amenințau să le înece satele.

Se spunea că vânturile care suflau dinspre mare erau trimise de Marea Doamnă a Apelor, o forță capricioasă, când blândă și liniștită, când furioasă și distrugătoare. Nimeni nu putea ghici când avea să-și schimbe starea, iar când se întâmpla, valurile înghițeau casele, iar vânturile smulgeau acoperișurile și dărâmau podurile.

Salutare! Eu sunt Portugalia, țara de la marginea Europei! Sunt așezată pe coasta de vest a continentului, având Oceanul Atlantic drept vecin. Sunt cunoscută pentru peisajele mele spectaculoase, orașele vibrante, istoria bogată și cultura mea plină de culoare. De-a lungul timpului, am fost casa unor mari exploratori și am avut un impact semnificativ asupra culturii și civilizației mondiale. Astăzi, sunt una dintre cele mai primitoare țări, recunoscută pentru ospitalitatea locuitorilor mei și pentru atmosfera caldă care îi face pe turiști să se simtă ca acasă. Hai să descoperim împreună minunile mele!

Numele meu provine de la orașul Portus Cale, un vechi port fondat de romani, care a dat naștere denumirii „Portugalia”. De-a lungul secolelor, am fost locuită de diverse popoare, printre care celți, fenicieni, romani și mauri. Am fost condusă de regi aproape 800 de ani, iar în secolele XV-XVI eram o adevărată superputere maritimă. Exploratorii mei au descoperit noi teritorii, creând unul dintre cele mai mari imperii din istorie, cu colonii în Africa, Asia și America de Sud. În 1974 am trecut printr-o revoluție pașnică, numită Revoluția Garoafelor, care a deschis drumul către democrație. Astăzi, sunt un stat modern, membru al Uniunii Europene și o destinație de vis pentru milioane de turiști din întreaga lume.

Bună, copii! Mă numesc Ungaria și am o poveste fascinantă de spus! Sunt o țară cu o istorie îndelungată, plină de povești cu regi și cavaleri, tradiții vii și o cultură ce dăinuie de peste secole. Maghiara, limba poeziei și a cântecelor mele este o limbă unică în Europa, complet diferită de cele romanice, slave sau germanice. Sunt situată în inima Europei Centrale, având granițe cu Austria, Slovacia, Ucraina, România, Serbia, Croația și Slovenia. Această poziție mi-a oferit, de-a lungul timpului, un amestec cultural fascinant, făcând din mine un loc unde Estul și Vestul se întâlnesc armonios.

Capitala mea este Budapesta, un oraș fermecător care îmi reflectă sufletul. Străbătută de fluviul Dunărea, Budapesta este împărțită în două mari părți: Buda, cu dealurile sale istorice, palate și fortărețe, și Pesta, vibrantă și modernă, cu bulevarde largi, cafenele elegante și o viață culturală efervescentă. Budapesta este adesea supranumită „Parisul Estului”, datorită arhitecturii sale spectaculoase și a atmosferei romantice care o învăluie.

Bun venit în Olanda, țara apelor, a morilor de vânt și a lalelelor colorate! Sunt o țară mică, dar plină de surprize! Am peisaje spectaculoase, cu pajiști verzi, canale strălucitoare și câmpuri nesfârșite de flori. Mă aflu în vestul Europei și sunt cunoscută pentru orașele mele frumoase și pentru oamenii mei prietenoși.

Numele meu vine de la cuvântul „Holland”, care înseamnă „Țara Pajiștilor”. Deși oficial mă numesc Regatul Țărilor de Jos, toată lumea mă știe drept Olanda. O mare parte din teritoriul meu se află sub nivelul mării, dar oamenii mei pricepuți au construit diguri și mori de vânt pentru a ține apele în frâu. Ce invenție minunată, nu?

Am fost mereu o țară de marinari și exploratori. În Evul Mediu, am fost un important centru comercial, iar corăbiile mele călătoreau în întreaga lume, aducând mirodenii, aur și comori exotice. Am avut și vremuri grele, fiind ocupată de diferite puteri, dar întotdeauna mi-am păstrat libertatea și cultura.

Pământul e un loc atât de fascinant! Oriunde te-ai uita poți observa vietăți și plante de tot felul. Știai că o singură linguriță de pământ poate conține între 10 mii și 50 de mii se specii de bacterii? Sau că oamenii de știință au clasificat peste 1,75 milioane de specii de viețuitoare, lista lor completându-se constant? Fiecare specie ajută, în felul ei, la păstrarea unui ecosistem echilibrat și asigură adăpost, hrană, materii prime de care inclusiv oamenii au nevoie pentru a supraviețui. În povestea următoare vei afla mai multe despre rolul albinelor în natură!

Japonia, sau Țara Soarelui Răsare, cum i se mai spune, își surprinde turiștii prin curățenie și ordine. În ciuda numărul mare de persoane care circulă zilnic pe străzi și a consumerismului aferent orașelor mari, Japonia e un model de educație și conștientizare socială. Știai că în şcolile japoneze nu există persoane angajate pentru curăţenie pentru că elevii se ocupă singuri de asta? De asemenea, oamenii sunt obișnuiți să ducă deșeurile pe care le produc acasă și apoi să le recicleze, nu să le lase în coșuri de gunoi care dau pe dinafară. Ascultă povestea lui Haru și vei afla multe lucruri despre tradițiile și obiceiurile acestei țări-model.

Sigur știi deja că e bine să reciclezi, ai auzit acest lucru de multe ori de la profesori, părinți, poate de la televizor sau de pe internet. Ai mai auzit și că hârtia se face din coaja copacilor, dar te-ai întrebat vreodată care este procesul și cum poate un copac să se transforme în cărți, agende, etichete, bonuri, șervețele, afișe, ambalaje, pungi, cutii și multe altele?

Pe scurt, hârtia este un material comprimat din fibre vegetale, celuloză, care sunt prelucrate mecanic și chimic.  Lemnul folosit este obținut din defrișarea copacilor cu lemnul tare cum sunt arțarul, ulmul sau mesteacănul. Oamenii au nevoie de hârtie în viața de zi cu zi, dar e important să o folosească în mod responsabil, fără risipă. Astfel, ea rămâne un suport valoros pentru creativitate, comunicare și cultură, așa cum vei afla și din povestea următoare.  

Câți dintre părinții voștri lucrează la birou? Cel mai probabil… mulți. Fie că sunt economiști, profesori, medici, secretari, notari și așa mai departe ei își desfășoară activitatea într-un birou, lângă un computer și folosesc imprimante pentru a scoate pe hârtie contracte, rapoarte și prezentări.

Știai că imprimantele folosesc energie electrică, hârtie și cartușe de cerneală sau toner? De fiecare dată când completezi o fișă de lucru la școală, colorezi o carte sau citești folosești și tu, indirect, hârtie imprimată. În România se aruncă anual 40 de milioane de cartușe de imprimantă, adică unul pe secundă, iar fiecăruia îi trebuie până la 1.000 de ani pentru a se descompune complet.

Pentru a înțelege mai bine de ce e important să reciclăm la serviciu sau acasă am pregătit o poveste amuzantă și educativă în care două surori întâlnesc un personaj curios.

Bună! Sunt Marea Britanie, o țară plină de istorie și tradiții fascinante. Permite-mi să-ți povestesc mai multe despre mine. Sunt o insulă situată în nord-vestul Europei, care cuprinde trei țări: Anglia, Scoția și Țara Galilor. Împreună cu Irlanda de Nord, acestea formează Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord. Această entitate politică este adesea prescurtată ca “Regatul Unit” sau “UK” (United Kingdom).

Dacă ar fi sa ne imaginăm Marea Britanie ca pe o bătrână doamnă, am putea-o descrie astfel - O doamnă în vârstă, cu părul alb strâns elegant într-un coc, purtând o pălărie rafinată decorată cu flori discrete. Îmbrăcată într-o rochie clasică, de culoare închisă, poate bleumarin sau verde smarald, completată de un șal din dantelă fină. Poartă mănuși albe și ține în mână o umbrelă de epocă, simbol al vremii schimbătoare britanice. Privirea sa este blândă, dar pătrunzătoare, reflectând secole de istorie și experiență.

Hej, dragii mei! Sunt Suedia, o țară situată în nordul Europei, pe Peninsula Scandinavă. Aș dori să vă povestesc câte ceva despre mine, pentru a mă cunoaște mai bine.

Limba mea oficială este suedeza, o limbă melodioasă și plină de istorie. Moneda pe care o folosesc este coroana suedeză. Steagul meu este format dintr-o cruce galbenă pe un fundal albastru. 

Capitala mea este Stockholm, un oraș construit pe 14 insule, adesea numit “Veneția Nordului”. Orașul este cunoscut pentru arhitectura sa impresionantă, numeroasele insule și canale, precum și pentru bogata sa ofertă culturală și istorică. Alte orașe importante sunt portul Göteborg și Malmö, un oraș multicultural legat de Danemarca printr-un pod - tunel.

Hola! Daca as fi o fata, ai putea sa-ti imaginezi ca sunt o tânără frumoasa cu părul negru ca abanosul, ondulat și strălucitor, imbrăcată într-o rochie roșie cu volane și dantelă neagră.

În mână as ține un evantai decorat cu motive tradiționale, iar în fundal, ai zări silueta impunătoare a catedralei Sagrada Familia din Barcelona. Deci, care este numele meu?

Exact, sunt Spania, o țară plină de surprize și curiozități care o fac un loc unic și fascinant de descoperit!

Ca toate poveștile și cea a lui Moș Crăciun începe cu… a fost odată un bătrânel vesel care sculpta cu multă răbdare, cât era ziua de lungă, jucării frumoase și colorate. Muncea așa până în Ajunul Crăciunului, când pleca să-și vândă jucăriile într-un oraș apropiat. Adesea le dădea pe foarte puțini bani, pentru că oamenii din acea regiune nu erau bogați; dar nu conta, pentru că meșterul era bucuros să vadă cu câtă fericire primeau micuții darurile sub brad.

Pe măsură ce sezonul sărbătorilor se apropie, toți copiii încep să îl viseze pe Moș Crăciun și, mai ales, darurile pe care le aduce în sania magică. Este momentul în care ne întâlnim cu toată familia și ne bucurăm de fructe, covrigi și dulciuri. Acum… fie vorba între noi… un răsfăț cu 2-3 biscuiți în plus nu strică, mai ales că Moș Crăciun se bucură de… milioane de biscuiți în fiecare an, nu? Shhh… nu ați auzit de la noi!

Expediția Antarctică Belgiană, care a avut loc în anii 1897-1899, a fost prima din istoria omenirii în care exploratorii au petrecut 13 luni în apele înghețate ale continentului sudic. În acest episod vei afla cât de importantă a fost expediția din prisma descoperirilor pe care le-au făcut membrii echipajului.

Pe 16 august 1897, ora 10.00, începe oficial expediția Antarctică Belgiană. Echipajul salută mulțimea adunată pe chei, salută navele cu oficiali ai statului belgian ce însoțesc corabia până în larg, familiile și Koortenaar trimis de Regina Olandei. Să ne revedem cu bine!

În acest episod vom cunoaște ECHIPAJUL expediției Belgica și vom descoperi motivația fiecăruia de a se aventura într-un loc atât de puțin cunoscut.

Cum îți imaginezi Antarctica în urmă cu 2 secole? Să fi fost un ținut înghețat aflat la capătul pământului, ori suma unor insule greu de cucerit? Ce pericole crezi că ascundea gheața care mărginea coasta?

Mulți navigatori entuziaști și visători și-a adresat aceste întrebări, iar printre ei se afla și Adrien de Gerlache de Gomery, un tânăr ofițer belgian, un baron idealist de numai 29 de ani pasionat de explorarea latitudinile sudice.

„O idee s-a născut în mintea mea, întâi vagă, apoi… Pentru ce n-aș întreprinde eu însumi, din proprie inițiativă o călătorie de explorare în zona antarctică, atât de puțin cunoscută?” s-a întrebat într-o zi tânărul Adrien de Gerlache de Gomery.

Dragi copii, industrializarea este procesul de transformare a unei țări agrare într-o țară industrială dezvoltată din punct de vedere economic pentru a produce bunuri și produse la scară largă.

De exemplu, fabricile construiesc mașini, telefoane, haine și multe altele. Industrializarea excesivă înseamnă că acest proces de construcție și producție crește foarte mult, adesea fără a se ține cont de impactul asupra mediului înconjurător.

Când există prea multe fabrici și uzine care funcționează fără reguli stricte pentru protejarea mediului, apar probleme grave: Poluarea aerului, Poluarea apei sau Distrugerea pădurilor. Industrializarea excesivă consumă resurse naturale cum ar fi petrolul, cărbunele, mineralele și apa.

Fabricile produc deșeuri, multe dintre ele fiind periculoase. Dacă nu sunt gestionate corect, aceste deșeuri pot polua solul, afectând plantele și animalele. Chiar dacă industrializarea este necesară pentru a produce lucruri de care avem nevoie, este important să ne asigurăm că acest proces respectă mediul.  

Circuitul deșeurilor este ca un drum pe care îl parcurg toate lucrurile pe care le aruncăm. În loc să ajungă pur și simplu la gunoi și să polueze, există un proces prin care deșeurile sunt colectate, sortate și tratate astfel încât să fie eliminate în mod sigur sau transformate în ceva nou. Acest circuit ne ajută să menținem planeta curată și să protejăm mediul.

Dragi copii, drepturile și obligațiile de mediu ale cetățenilor și instituțiilor publice locale sunt reguli și responsabilități care ne ajută să protejăm natura și să avem un mediu curat și sănătos.

1.⁠ ⁠Dreptul la un mediu curat, sănătos și sustenabil. Acesta este un pilon esențial al drepturilor omului. Fiecare persoană are dreptul să trăiască într-un loc unde aerul, apa și solul nu sunt poluate și unde există spații verzi.

2.⁠ ⁠Dreptul la informație: oamenii au dreptul la informații de interes public, inclusiv la detalii despre starea mediului înconjurător . Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice, așa cum scrie și în Constituția României.

3.⁠ ⁠Dreptul de a participa la viața civică și culturală. Oamenii au dreptul să se implice în deciziile care afectează mediul, cum ar fi proiectele de construcție sau alte activități care pot avea un impact asupra naturii și asupra bunăstării lor. Multe reglementări privind protecția mediului obligă guvernele să comunice informațiile pe care le colectează cu privire la starea mediului. Acest lucru vine în avantajul oamenilor.

Dragi copii, în această poveste ne vom imagina că Pământul este un cufăr uriaș care conține multe comori - resursele naturale. Ele nu sunt ascunse sau ținute sub cheie, ci sunt la îndemâna noastră, le folosim zilnic. Totuși, cufărul este limitat, iar dacă noi luam fără oprire comori din el, atunci el se va goli. Resursele naturale ale Pământului sunt materiale și elemente care se găsesc în mediu, esențiale pentru viața umană.

Ele sunt împărțite în două categorii: resurse regenerabile precum apa, energia solară, vântul, pădurile sau resurse neregenerabile, cum sunt petrolul, zăcămintele de sare sau cărbunele. Gândește-te la toate lucrurile pe care le ai acasă: apa pe care o bei, mâncarea pe care o mănânci, jucăriile sau hainele tale. Toate aceste lucruri au legătură cu resursele Pământului. Dar ele nu sunt infinite.

Dragi copii, v-ați întrebat vreodată de ce unele case sunt mai călduroase iarna și mai răcoroase vara? Sau de ce este important să stingem lumina când ieșim dintr-o cameră? Ei bine, toate aceste lucruri țin de un concept foarte important numit eficiență energetică!

Asta înseamnă să folosim energia într-un mod inteligent și responsabil, pentru a nu o risipi. Atunci când mașinile, clădirile și aparatele noastre sunt eficiente din punct de vedere energetic, consumă puțin, funcționează corect, ne ajută să economisim bani și, cel mai important, să protejăm mediul înconjurător.

De exemplu, dacă izolăm bine o casă, aceasta va păstra căldura în interior pe timpul iernii și va rămâne răcoroasă vara. Astfel, nu mai trebuie să consumăm atât de multă energie pentru încălzire sau răcire. De asemenea, folosind becuri economice și aparate electrocasnice eficiente, putem reduce consumul de electricitate.

Dragi copii, știți ce înseamnă transport cu emisii scăzute și de ce ar trebui încurajat? Mașinile, motocicletele, camioanele își lasă amprenta asupra mediului și, pentru a-l proteja, oamenii trebuie să folosească mijloace de transport care nu poluează sau poluează foarte puțin. Este ca și cum am avea grijă de aerul pe care îl respirăm și de natura din jurul nostru, folosind mijloace de transport prietenoase cu mediul. Pe la 1900, avioanele nu brăzdau cerul zilnic, iar mașinile nu se înghesuiau la semafor. Astăzi mai mult de 100 000 de zboruri transportă zilnic pasageri.  Așadar, ce înseamnă transport cu emisii scăzute? Emisiile sunt gazele și fumul ce rezultă în urma folosirii mașinilor, autobuzelor, vehiculelor care folosesc benzină sau motorină. Aceste emisii pot polua aerul și ne pot îmbolnăvi.

Dragi copii, imaginați-vă o lume plină de culori, sunete și mișcare. În această lume trăiesc toate animalele și plantele pe care le cunoașteți: de la urși și vulpi, la flori și copaci, albine care zboară și pești care înoată. Toate aceste viețuitoare formează ceea ce numim biodiversitate. Protejarea biodiversității este importantă pentru că fiecare plantă și fiecare animal are un rol special în natură. De exemplu, albinele polenizează florile, iar florile ajută la creșterea fructelor și a legumelor pe care le mâncăm. Păsările împrăștie semințele și din semnițe cresc noi copaci. Fiecare viețuitoare menține  echilibrul în natură. Din păcate, biodiversitatea este în pericol. Poluarea, tăierea pădurilor și schimbările climatice amenință multe specii de animale și plante. Când o specie dispare, întregul ecosistem poate fi afectat.

Pământul se încălzește! Cele mai recente măsurători arată că temperatura medie a Pământului este cu 1 grad mai mare decât era în secolul trecut. Și creșterea continuă.

Schimbările climatice sunt modificări mari și pe termen lung în tiparele vremii. Aceste schimbări pot face ca unele regiuni ale planetei să devină mai calde, altele mai reci, unele mai umede sau mai uscate. Ele sunt cauzate în mare parte de activitățile umane, cum ar fi arderea combustibililor fosili, care eliberează gaze în atmosferă și schimbă echilibrul natural al Pământului. 19 din cei mai călduroși 20 de ani s-au înregistrat după 2001, iar temperaturile continuă să crească.

Dragii copii, știți ce sunt gazele cu efect de seră? Asemenea unei pături groase care ne ține de cald iarna, există o „pătură" invizibilă în jurul Pământului formată din gaze ce rețin o parte din căldura emisă de Soare pentru a încălzi planeta. Acesta este efectul de seră. Fără el, Pământul ar fi un loc rece și neprietenos.

Totuși, când această pătură devine prea groasă, atmosfera reține căldură și Pământul se încălzește mai tare decât ar trebui. De ce? Din cauza unor activități umane poluante. Acest fapt e cunoscut drept efect de seră sporit și poate  avea efecte foarte neplăcute asupra climei și viețuitoarelor.

Ariile protejate sunt locuri speciale din natură, păstrate special pentru a proteja animalele, plantele și mediul înconjurător. Aceste locuri sunt importante pentru că aici trăiesc multe specii care au nevoie de un mediu sigur pentru a supraviețui. În ariile protejate, nu este permis să se construiască clădiri, să se taie copaci sau să se intervină asupra naturii.

In România cele mai cunoscute arii protejate sunt Delta Dunării, ⁠Parcul Național Retezat sau Rezervația Naturală Piatra Craiului. Țara noastră este una dintre țările cu cea mai mare biodiversitate din Europa. Aici curge o treime din Dunăre și se înalță jumătate din lanțul Munților Carpați.

Dragi copii, bine ați venit în lumea minunată a oceanului! Imaginați-vă apa vastă și albastră, cu pești colorați, mulți corali strălucitori și creaturi marine jucăușe. Oceanele conțin peste 95% din apa de pe Pământ și oferă adăpost și mâncare pentru viețuitoare microscopice dar și pentru înotătoare uriașe, cum ar fi balena albastră. Din păcate, această lume minunată se confruntă cu o mare problemă: poluarea.

Poluarea apelor înseamnă că tot felul de gunoaie, plastic și substanțe chimice, ajung în râuri, lacuri și oceane, murdărind apa și punând în pericol viețuitoarele care trăiesc acolo. Peștișorii, delfinii, țestoasele și chiar micii creveți sunt afectați de modul în care omul a ales să se raporteze la apă timp de secole întregi. Hei, oceanul nu este un coș de gunoi acvatic!

Dragi copii, v-ați întrebat vreodată de ce uneori cerul este mai degrabă gri decât albastru sau de ce plutește un miros ciudat în aer? Poluarea este un posibil răspuns pentru că, atunci când aerul pe care îl respirăm este murdar și conține substanțe dăunătoare pentru sănătatea noastră și pentru natură, spunem că este poluat. Sursele pot fi multiple: fumul de la fabrici și centrale, gazele de eșapament de la mașini și camioane, arderea gunoaielor și chiar fumul de la incendii.

Când aerul e poluat oamenii suferă din cauza alergiilor, tușesc sau au dificultăți de respirație, dar și plantele și animalele sunt afectate. De exemplu, ploile acide pot distruge pădurile și polua lacurile și râurile, afectând viețuitoarele care trăiesc acolo.

Știai că și poveștile adevărate încep tot cu… a fost odată? Un exemplu de sacrificiu și curaj, Tudor Vladimirescu este omul care a schimbat în bine soarta Țărilor Române și care a crezut cu adevărat în libertate și dreptate. 

Tudor s-a născut aproape de Vladimirii Gorjului, de unde i se trage și numele, într-o zonă săracă în care oamenii trăiau în bordeie. Era orfan de tată, ceea ce l-a determinat să fie un copil muncitor și descurcăreț. 

Ana, mama sa, avea grijă de toți cei trei frați, dar era convinsă că pe Tudorică al ei, blonduț și vioi, îl aștepta un destin aparte. 

 - Vezi tu, mamă, semnul ăsta al tău în forma de spic de grâu de pe piept? Prevestește că vei ajunge om mare! îi spunea mereu. 

Lui Tudor îi plăcea să asculte poveștile bătrânilor despre vremurile de altădată, despre vitejii care luptau pentru dreptate și era însetat de învățăturile preotului din sat  care îi arăta cum să scrie pe nisip ud și pe coajă de tei.

Știai că și poveștile adevărate încep tot cu… a fost odată? Petrache Poenaru a fost un om care a crezut în puterea educației. El a luptat pentru dreptate alături de haiduci, a creat tricolorul care ne reprezintă țara și a schimbat pentru totdeauna felul în care oamenii scriu.

Datorită lui, astăzi putem scrie, citi și învăța mult mai ușor. Povestea acestui român îi inspiră pe toți cei care visează la o lume mai bună prin cunoaștere și inovație, arătând că nimic nu este imposibil dacă avem curajul să ne urmăm visurile.

Dragi copii, știți la ce ne referim când spunem deșeu și de ce, în ultimii ani, se pune tot mai mult preț pe reciclare? Ei bine, deșeurile sunt resturi de materiale obținute printr-un proces tehnologic sau casnic ce nu mai pot fi valorificate direct și care pot provoca o mulțime de situații neplăcute pentru mediu, animale, oameni. Ce se întâmplă cu deșeurile? Majoritatea sunt arse sau îngropate. Multe dintre problemele cu care se confruntă planeta au apărut din cauza creșterii explozive a populației și cum, totul e conectat, ceea ce facem noi acasă poate afecta planeta chiar dacă, la prima vedere, nu pare. Hai să pătrundem în satul Verdeață și să ascultăm o poveste universal valabilă.

V-ați întrebat vreodată de ce pădurile sunt atât de speciale? Gândiți-vă la ultima plimbare pe care ați făcut-o pe o potecă răcoroasă, în inima naturii. Pădurile sunt mai mult decât un loc frumos de joacă, ele sunt casa animalelor și a plantelor și ajută la menținerea sănătății planetei. Imaginați-vă că sunt ca niște super eroi verzi care luptă zi de zi pentru a ne oferi aer curat. Știai că pădurile acoperă aproape 30% din suprafața Pământului și că un copac preia din aer 20 kg de dioxid de carbon în fiecare an. Din păcate, pădurile sunt tăiate ilegal. Tăierea a devenit o problemă gravă în România, unde aproximativ 20 de milioane de metri cubi de lemn sunt tăiați anual.

Oamenii folosesc energia ca să lumineze clădiri, să construiască, să călătorească, să se încălzească, dar toate acestea vin cu un preț pe care îl plătește, în primul rând, natura. Știți de ce spunem că energia poate să aibă culoarea verde, a naturii? Pentru că acest tip de energie nu poluează, păstrând mediul curat și sănătos pentru oameni, animale și plante. Folosind energie verde, reducem cantitatea de gaze cu efect de seră eliberate în atmosferă care contribuie la încălzirea globală și la schimbările climatice.

Toamna a devenit anotimpul preferat al Anei, nu doar pentru culorile sale uimitoare și fructele delicioase, ci și pentru că știa că începutul școlii îi va aduce povești, jocuri și cunoștințe noi.

Pe Planeta Disciplinarium, un mic extraterestru își face de cap și face numai ce îi place lui. Acțiunile lui îi deranjează însă pe ceilalți. Este foarte simpatic, dar încalcă regulile foarte serioase ale Planetei. Și nu e de glumit. Deși este invitat să se corecteze, micuțul continuă să se amuze copios. În final o comisie de judecători îl așează într-o navă cosmică și este trimis pe Pământ. În cheamă Gritty și are nevoie de antrenamentul superputerilor de caracter. Acesta este un podcast despre noua transformare a lui Gritty. Pare că o pastilă nu rezolvă problema. Așa că vino și tu să îl ajuți, pentru că Gritty vrea să se întoarcă acasă într-o nouă versiune!

Episodul acesta vorbește despre OPTIMISM. Întotdeauna poți alege mindsetul de creștere! Asta depinde doar de tine! Fă alegerea corectă! Bucură-te de fiecare zi de efort și rezultate!

Pe Planeta Disciplinarium, un mic extraterestru își face de cap și face numai ce îi place lui. Acțiunile lui îi deranjează însă pe ceilalți. Este foarte simpatic, dar încalcă regulile foarte serioase ale Planetei. Și nu e de glumit. Deși este invitat să se corecteze, micuțul continuă să se amuze copios. În final o comisie de judecători îl așează într-o navă cosmică și este trimis pe Pământ. În cheamă Gritty și are nevoie de antrenamentul superputerilor de caracter. Acesta este un podcast despre noua transformare a lui Gritty. Pare că o pastilă nu rezolvă problema. Așa că vino și tu să îl ajuți, pentru că Gritty vrea să se întoarcă acasă într-o nouă versiune!

Episodul acesta vorbește despre INTELIGENȚA SOCIALĂ. Înainte de a vorbi de relația cu ceilalți, trebuie să știi că lucrurile pornesc de la relația cu tine. Acest tine e numit sine. Relația cu sinele și relația cu ceilalți se poate învăța. Mai întâi descoperi emoțiile, le identifici la tine, le accepți, le transformi. Apoi înveți să le comunici, să spui ce ai nevoie, să pui în cuvinte o cerere prin care cineva te poate ajuta să primești ce ai nevoie. Când ai primit ajutorul, nu uita să mulțumești, să îți arăți aprecierea pentru efortul pe care cineva l-a făcut pentru tine, iar când cineva are nevoie de ajutor, fii acolo să sari la treabă. Când oamenii își arată unii altora că se prețuiesc, lumea e devine un loc mai primitor.

Pe Planeta Disciplinarium, un mic extraterestru își face de cap și face numai ce îi place lui. Acțiunile lui îi deranjează însă pe ceilalți. Este foarte simpatic, dar încalcă regulile foarte serioase ale Planetei. Și nu e de glumit. Deși este invitat să se corecteze, micuțul continuă să se amuze copios. În final o comisie de judecători îl așează într-o navă cosmică și este trimis pe Pământ. În cheamă Gritty și are nevoie de antrenamentul superputerilor de caracter. Acesta este un podcast despre noua transformare a lui Gritty. Pare că o pastilă nu rezolvă problema. Așa că vino și tu să îl ajuți, pentru că Gritty vrea să se întoarcă acasă într-o nouă versiune!

Episodul acesta vorbește despre AUTOCONTROL. Când lucrezi la autocontrolul tău, alege o persoană în care ai mare încredere și o admiri. Scrie-i o scrisoare despre țelul specific al butoanelor tale de autocontrol și promite-i că în câteva luni sau cât timp consideri tu că îți este necesar, îți vei antrena respectivele butoane. Faptul că ai promis unei persoane speciale pentru tine te va ajuta să iei mai în serios practica autocontrolului. Iar reușita ta te va face să simți mândrie atât tu, cât și persoana care va ști ce ți-ai propus.

Pe Planeta Disciplinarium, un mic extraterestru își face de cap și face numai ce îi place lui. Acțiunile lui îi deranjează însă pe ceilalți. Este foarte simpatic, dar încalcă regulile foarte serioase ale Planetei. Și nu e de glumit. Deși este invitat să se corecteze, micuțul continuă să se amuze copios. În final o comisie de judecători îl așează într-o navă cosmică și este trimis pe Pământ. În cheamă Gritty și are nevoie de antrenamentul superputerilor de caracter.Acesta este un podcast despre noua transformare a lui Gritty. Pare că o pastilă nu rezolvă problema. Așa că vino și tu să îl ajuți, pentru că Gritty vrea să se întoarcă acasă într-o nouă versiune!

Episodul acesta vorbește despre TENACITATE. Perseverența este atunci când alegi să îți placă să faci lucruri complexe, grele, dificile chiar și ieși din zona ta de confort.

Pe Planeta Disciplinarium, un mic extraterestru își face de cap și face numai ce îi place lui. Acțiunile lui îi deranjează însă pe ceilalți. Este foarte simpatic, dar încalcă regulile foarte serioase ale Planetei. Și nu e de glumit. Deși este invitat să se corecteze, micuțul continuă să se amuze copios. În final o comisie de judecători îl așează într-o navă cosmică și este trimis pe Pământ. În cheamă Gritty și are nevoie de antrenamentul superputerilor de caracter. Acesta este un podcast despre noua transformare a lui Gritty. Pare că o pastilă nu rezolvă problema. Așa că vino și tu să îl ajuți, pentru că Gritty vrea să se întoarcă acasă într-o nouă versiune!

Episodul acesta vorbește despre CARACTER, colecția de trăsături care însumează tot ce strălucește mai frumos în ceea ce noi, ființele de orice fel, suntem. Pe scurt, caracterul este ce faci când nu te vede nimeni.

De cele mai multe ori, penele de curent sunt cauzate de vremea rea sau un consum neobișnuit. De fiecare dată când rămânem fără energie electrică ne dăm seama cât de multe lucruri din jurul nostru sunt alimentate de ea. Nici nu ne-am mai putea imagina viața fără toată tehnologia și echipamentele electrice pe care le folosim. Telefonul, laptopul, frigiderul, lumina și încălzirea casei, liftul sau metroul, toate ar fi niște obiecte inutile fără electricitate. La fel cum seva plină de minerale le dă viață plantelor, și electronii, niște elemente foarte foarte mici, se pun în mișcare pentru a da viață aparatelor electrice. Tot energia este cea care ține în viață internetul, o rețea extrem de complexă de cabluri subterane și supraterane, zeci de mii de echipamente de stocare a datelor, mari cât camera ta, ce conectează aparatele între ele. Acest lucru face posibil ca orice a fost postat pe internet pe un alt continent, să poată fi vizionat de tine doar câteva secunde mai târziu, după ce călătorește cu o viteză fulgerătoare prin cabluri care acoperă tot globul pământesc. 

Acum 600 de ani oamenii ocupau doar 3% din suprafața Pământului. Astăzi am ajuns la aproape 50% din teren ocupat de activitate umană și procentul este într-o continua creștere. Tot mai mult teren este folosit pentru agricultură spre a produce hrană sau spațiu pentru orașe. Ti-ar plăcea să fii unul dintre cei care contribuie activ la protejarea naturii și la o viață cât mai sănătoasă pentru toți oamenii? Cu meseria pe care o alegi în viitor ai putea să contribui la viitorul verde al planetei noastre. Cum îți sună ”fermier urban” sau ”custode de parc sau pădure”? E ceva ce ți-ar plăcea să faci? Sau poate vrei să devii activist de mediu, explorator, grădinar, peisagist, ecolog sau biolog. Cine știe, poate povestea lui Marius, un fermier urban din București, te va convinge.

Ridică privirea și privește cerul, mișcarea norilor, păsările, avioanele... zborul. Nu a fost întotdeauna atât de ușor ca oamenii să se ridice de la sol, iar faptul că astăzi putem străbate lumea brăzdând cerul se datorează unor inventatori curajoși și pasionați de zbor.

Printre ei se numără și aviatorul Traian Vuia, românul care a realizat primul zbor autopropulsat din lume cu un aparat mai greu decât aerul care s-a ridicat de la sol prin mijloace proprii.

Ana Aslan este femeia despre care se spune că a adus la realitate basmul Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte crezând că „Să fii veșnic tânăr nu înseamnă să ai 20 de ani, înseamnă să fii optimist, să te simți bine, să ai un ideal în viață pentru care să lupți și pe care să îl cucerești”. Una dintre figurile cele mai cunoscute ale științei românești, profesoara Ana Aslan și-a dedicat întreaga viață cercetării, iar descoperirile sale în gerontologie, știința care studiază vârsta a treia, au avut un mare impact asupra lumii medicale. Numele ei a făcut înconjurul pământului, fiind unul dintre cei mai cunoscuți ambasadori ai României.

“În sfârșit, am și eu un succesor!” spunea Nicolae Grigorescu despre pictorul Ștefan Luchian. Supranumit poetul plastic al florilor, artistul a pictat până în ultima clipă cu pensula legată de brațul paralizat.

Descoperă povestea vieții unuia dintre cei mai mari pictori români ai sec. 20.

A fost odată ca niciodată un oraș magic unde fiecare clădire strălucea de la panourile solare și străzile erau mărginite de copaci verzi și înalți. Aici trăiau Dan și fiica sa Miruna.

Dan era un om de știință care ajutase la proiectarea orașului și în fiecare dimineață, se plimba cu fetita lui, arătându-i diverse secrete. Aceasta se minuna de acoperișurile colorate cu panouri solare care scânteiau ca niște bijuterii la soare. Îi plăcea să privească turbinele eoliene rotindu-se grațios în briză, ca niște dansatori uriași care se învârtesc în cer.

"Uite, tati!" exclama Miruna, arătând spre fluturii care zburau peste grădinile de pe acoperișuri. Tatăl zâmbea, știind că aceste grădini nu doar înfrumusețau orașul; ele ofereau și locuințe pentru păsări și insecte, și fructe și legume proaspete pentru locuitori. Treceau pe lângă Lacul de Cristal, unde oamenii foloseau bărci cu pedale în loc de vase cu motor, păstrând apa curata. În apropiere, copiii se jucau în parc și alunecau pe tobogane făcute din materiale reciclate.

Într-o zi, în timp ce se plimbau, Miruna a întrebat: "Tati, de ce trebuie să avem grijă de orașul nostru așa?"

"Pentru că, draga mea, nu avem grijă doar de orașul nostru; avem grijă de planeta noastră. Fiecare lucru mic pe care îl facem pentru a ajuta mediul face o mare diferență. "

Risipa alimentară se referă la orice alimente care sunt aruncate. În ferme, fructele și legumele care nu arată perfect sunt adesea aruncate. În magazine, alimentele care sunt aproape de data de expirare sau care nu sunt vândute la timp sunt aruncate. În casele noastre, se aruncă resturile sau alimentele pe care le-am uitat în frigider.

Despre sustenabilitate vorbește astăzi toată lumea. Atât de multă lume, de fapt, încât termenul pare că și-a pierdut din semnificație. Este important însă de știut că ține de fiecare dintre noi să contribuie la sustenabilitatea orașului în care trăiește. De la cel mai mic la cel mai mare. Abia când înțelegem asta putem să vedem schimbările în bine din jurul nostru. Totul începe cu pași mici.

Figură legendară a literaturii și istoriografiei române, înfățișat mereu ca un bătrân cu o barbă impresionantă și o frunte impunătoare, Bogdan Petriceicu Hasdeu a dus o viață de roman, a făcut tot ce putea fi făcut, a trăit Revoluția pașoptistă, Unirea Principatelor Române și Războiul de Independență, a cunoscut faima și sărăcia, dragostea și războiul, bucuria și durerea. 

Ai întrebat vreodată oamenii din afara țării noastre ce știu despre România? Cei mai mulți spun Oh, I know Romania, it is Dracula-s country. Dar cine e Dracula sau, altfel spus, Vlad Țepeș și cum a ajuns atât de cunoscut? Este domnitorul care a rămas în istorie pentru că a dorit să instaureze în Țara Românească ordinea cu orice preț, dând naștere multor legende. Hai cu noi într-o poveste care ne va întoarce în timp, în anii 1400, cu domnitori curajoși, steme încărcate de semnificație, turbane, lupte pentru tron și chiar... vampiri.

O femeie curajoasă, Ecaterina Teodoroiu a îmbrăcat întâi costumul alb de infirmieră, apoi mantaua de soldat, hotărâtă să-și apere cu arma în mână țara. S-a stins din viață la numai 23 de ani în prima linie a frontului. A fost prima femeie soldat din Armata Română și a stat lângă toți camarazii săi până la ultima suflare. Câți dintre noi am fi în stare sa facem asta? Câtă nevoie are istoria de astfel de eroine?  Ascultă o poveste despre determinare, curaj și sacrificiu.

BOK! Bună, copii! Sunt cunoscută pentru frumusețea mea uimitoare, am părul închis la culoare, pielea măslinie și ochi fascinanți. Știați că am și un al doilea nume? Acesta este Hrvatska. De ce mi-au ales părinții acest nume? Pentru că hrvatski este limba pe care o vorbesc cu prietenii mei, limba în care visez, citesc povești și în care mă joc. Am peste 1200 de case, mai mici sau mai mari, toate insule în Marea Adriatică, dintre care doar în 50 ajung să îmi petrec vacanțele sau să îmi vizitez prietenii și să ne bucurăm de 2715 ore de soare pe an!

Natura este formată de toate resursele naturale – apă, aer, pământ, arbori și alte materiale naturale. Credeți ca putem trăi fără aceste resurse? Răspunsul este NU.

De aceea este foarte important sa avem grijă de natură și de resursele ei, pentru a avea o viață sănătoasă și un mediu sustenabil pentru toți cei care trăiesc aici: bunici, părinți, frați, surori, rude, prieteni ți restul persoanelor din jurul nostru!

De asemenea, copiii au mare nevoie de aer curat, spații verzi și interesante, unde să se poată juca în siguranță. Pentru a le oferi o șansă la un oraș cât mai curat și sănătos, avem nevoie de educație si de oameni care își doresc sa trăiască într-un mediu colorat și plin de viață. Orice persoană poate schimba ceva în bine, chiar și copiii pot influența și pot educa pe ceilalți: părinți sau prieteni.

De multe ori este nevoie ca adulții și copiii să se implice în comunitatea lor, ca mediul în care trăiesc ei și copiii lor să devină mai curat și mai verde. Unul din modurile prin care ne putem implica este prin voluntariat, prin a ajuta aproapele și comunitatea oferind din timpul, cunoștințele și energia noastră!

Ai participat vreodată la transformarea unui loc mai puțin curat într-unul în care să îți fie drag să te joci?

Ai strâns gunoaie sau ai făcut curat, ai șters cuvintele urâte scrise cu markerul pe un gard sau ai anunțat că trebuie reparat leagănul din parc?

Te-ai bucurat de rezultatele eforturilor tale, dar apoi, când ai trecut iar pe acolo, după un timp, ai văzut că gunoaiele au reapărut, cuvintele urâte sunt din nou scrise cu markerul, iar leagănul e iarăși rupt?

Dacă răspunsul e da, ce-ai simțit când ai văzut asta? Furie la adresa celor care nu păstrează curățenia? Frustrare sau dezamăgire că oamenii nu înțeleg că cineva a muncit pentru ei? Sau lehamite? Cumva te-ai gândit că n-o să mai faci niciodată asta? Că n-o să te mai implici să cureți sau să înfrumusețezi un spațiu public pentru că nu merită?

Ar fi interesant să poți viziona emisiunile preferate la un televizor uriaș montat chiar pe blocul tău, nu? Ei, ar fi cu mult mai interesant ca televizorul din casă, lampa sau calculatorul să funcționeze cu electricitate produsă cu ajutorul luminii solare.

Oau, are soarele puterea aceasta? Da, oamenii au învățat să folosească puterea apei, a vântului și chiar a soarelui pentru a proteja mediul înconjurător. Aceste surse alternative de energie, pentru că așa se numesc în termeni de oameni mari, sunt cheia către un viitor mai bun al planetei și, implicit, al oamenilor.

Un oraș sustenabil e un proiect la care pot participa toți locuitorii. Sunt atât de multe lucruri mici ce se pot face pornind de la casele noastre, de la viața noastră de toate zilele.

Dacă am avea mai multe grădini cu legume și cu plante diverse, aerul ar fi mai curat și noi am avea mâncare. După cum vezi, se produce deja energia electrică necesară cu ajutorul diferitelor sisteme ce folosesc resurse regenerabile, așa cum e soarele. Dacă economisim apă și reciclăm atent gunoiul, contribuim la un viitor mai bun pentru locul în care trăim.

Orașul este un loc în care oameni din medii diferite trăiesc împreună. Viața în oraș are multe avantaje. În oraș sunt mai multe locuri de muncă, mai multe școli și mai multe tipuri de activități distractive sau educative decât în localitățile sau satele mai mici.

Imaginează- ți orașul ca pe un organism viu. Cum crezi că supraviețuiește?Ce mănâncă? Hai să îți spun… consumă tone de resurse precum petrol, cărbune, metal, lemn, apă, alimente, materiale pentru clădiri și străzi, piste de biciclete, diverse terenuri. O parte din aceste resurse există deja în zonă și se numesc resurse naturale. Resursele naturale sunt folosite pentru bunăstarea locuitorilor.

Apa este una dintre resursele naturale de care nu ne putem lipsi într-un oraș. Știai ca apa de la robinet vine de la resursa de apă a oraşului, după ce a trecut printr-o stație de curățare a apei? Apa din râul de lângă fiecare oraș trece printr-o stație de curățare și filtrare, iar apa obținută se numește apă menajeră, ce poate fi folosită de locuitorii orașului.

Fiecare locuință este conectată la sistemul de canale pentru alimentarea cu apă, astfel că apa menajeră curge direct din robinetul nostru dar şi la sistemul de colectare și tratare a apei pe care am folosit-o.

Ce înseamnă un animal de companie în viața unei familii? Înseamnă un prieten de nădejde, suport moral necondiționat, imunitate mai bună și o viață activă, dar înseamnă și un act de responsabilitate prin care ne obligăm să avem grijă de el, să nu îl abandonăm și să-i asigurăm un cămin potrivit și condiții bune de viață.

Multe familii aleg să cumpere un animal de companie, dar există și varianta adopției, care poate fi o idee excelentă cu numeroase avantaje pentru viitorul stăpân și pentru comunitate.

Iată doar câteva dintre avantaje:

În cazul adopției costurile scad până spre zero, deoarece numeroase adăposturi pentru animale se ocupă de microciparea, vaccinarea, sterilizarea și deparazitarea animalelor. Singurele cheltuieli rămase sunt cele pentru îngrijirea și întreținerea animalului de companie.

Când un animal este adoptat, sunt salvate două vieți, atât viața noului prieten, cât și a altui animal care îi va ocupa locul în adăpost. 

Cu fiecare adopție dintr-un adăpost, putem ajuta la combaterea comerțului ilegal de animale de companie.

Un bursuc simpatic poate fi animal de companie? Dar un pui de elefant? Ce zici de… un fluture? De fapt… Ce e un animal de companie? Ei bine, este un necuvântător domesticit sau dresat care trăiește alături de oameni ca un… membru drag al familiei.

Ştiai că animalele de companie sunt sprijin emoțional pentru mulți oameni? De exemplu, copiii şi bătrânii simt nevoia unui companion sau prieten necuvântător. Cu siguranță și tu ai avut cândva pe lista de dorințe un animal, iar noile studii sunt de partea ta: un animal de companie aduce multe beneficii în cadrul familiei sau în terapie.

Animalele de terapie sunt câinii, pisicile, porcuşorii de guinea şi caii. Efectele benefice ale terapiei cu animale sau terapiei asistate cu animale, printre care reechilibrarea emoțională, fac ca procesul terapeutic să decurgă lin, rezultatele obținute fiind mult mai rapide.

Probabil că ai auzit în ultima vreme tot mai mult vorbindu-se despre refugiați, familii refugiate sau copii refugiați. Un refugiat este o persoană care este nevoită să plece din țara în care s-a născut pentru că acolo nu se mai simte în siguranță din mai multe motive: fie e prea multă sărăcie, fie nu poate ajunge la școală ca să învețe să citească, nu are bani de mâncare și de haine, fie fuge de conflicte, de război, sau de urmările dezastrelor naturale cum ar fi cutremurele. Pe scurt, pleacă pentru o viață normală, mai bună. Când acestor oameni li se acordă azil în țara în care au decis să rămână, primesc statutul de refugiat. Azilul este o protecție oferită de o țară unei persoane care și-a părăsit țara de origine ca refugiat. 

Poate nu crezi că dacă ai un nume este deosebit de important. Până la urmă, îl ai de când te-ai născut și nici măcar nu l-ai ales tu. Ai primit numele de familie al părinților tăi (de obicei al tatălui, așa se obișnuiește, deși nu e obligatoriu) și un prenume (sau două, sau trei) pe care l-au ales părinții, bunicii sau nașii, gândindu-se că o să-ți placă și ție. Odată cu acest nume ai primit și o cetățenie (pe care, la fel, nu ai ales-o), dar care te definește. Numele și cetățenia fac parte din ceea ce ești tu și din ceea ce văd oamenii în tine. Fac parte din identitatea ta și din felul în care te văd ceilalți oameni.

Și copiii au drepturi, știai? Acestea sunt scrise într-un document important oficial în acord cu Convenția Națiunilor Unite. Ei bine, în Declarația Drepturilor Copilului tu ai nici mai mult, nici mai puțin decât 42 de drepturi. Printre ele se află libertatea de exprimare, așa că nu ține gândurile doar pentru tine, fii curajos și spune-le cu voce tare, așa cum au făcut și prietenii din povestea noastră.

Copiii au dreptul să se exprime liber, să spună ceea ce învață, gândesc sau simt, în formă orală, scrisă, tipărită sau artistică ori prin alte mijloace, cu excepția cazului în care prin aceasta încalcă drepturile altor persoane.

Ce zici, încerci și tu să fii ambasadorul liberei exprimări?

Când spunem Grigore Antipa ne gândim la unul dintre cei mai mari oameni de știință ai României, dar și la cel mai iubit muzeu din București care îi poartă numele. El este omul care a reuşit să aducă magia naturii în mijlocul orașului cu scopul de a educa generațiile viitoare să iubească, să protejeze și să respecte natura. Povestea lui Grigore Antipa începe la Botoșani, în anul 1867, într-o mahala în care copiii armeni, evrei și români se jucau de dimineața până seara fără să țină seama de naționalitatea lor. Apoi, la vârsta de 12 ani, Grigore ajunge la Iași, la Institutele Unite, o școală de elită de la acea vreme cu profesori remarcabili.

Unul dintre cei mai mari exploratori și oameni de știință români, Emil Racoviță a avut o viață desprinsă din cărțile de aventuri. A ajuns aproape de Polul Sud, s-a scufundat pe fundul mărilor și a transformat studierea viețuitoarelor din peșteri într-o nouă știință.

Savant, explorator, biolog, scafandru și speolog, Emil Racoviță a navigat pe oceane îndepărtate și a ajuns în adâncuri întunecate, fiind de fiecare dată condus de curaj și curiozitate.Racoviță s-a născut în anul 1868, într-o familie de boieri moldoveni înstăriți, la Iași. Tatăl său era urmașul direct al unor domnitori din Moldova și Țara Românească. În casa din Copou se auzeau zilnic acorduri muzicale, mama sa fiind o pianistă foarte talentată. Sub masa din lemn de mahon din salon, Emil o asculta și construia lumi imaginare. Era pe rând căpitan de corabie, explorator sau conductor de locomotivă.

Statistic, un cutremur major apare de trei ori într-un secol. Știu că pare departe acest gând, dar e posibil să treci și tu cândva printr-o situație de urgență. Nu se știe unde vei fi – acasă, la școală, la serviciu, în mașină, pe stradă sau chiar într-un magazin cu dulceață. Important e să știi ce să faci dacă ți se întâmplă.

Repetăm împreună ce ai învățat din poveste? În primul rând, îți faci din timp un plan de urgență și un plan de comunicare cu familia și cel puțin o rudă apropiată. Te adăpostești într-un loc sigur și urmezi manevra Ghemuiește-te, acoperă-te, ține-te.

Vorbești cu părinții despre trusa de supraviețuire și memorezi numerele de telefon cele mai importante, inclusiv numărul unic de urgență 112. Nu în ultimul rând, încerci să îți păstrezi calmul pentru că siguranța ta e pe primul loc. Până atunci… ne pregătim împreună.

Se spune că nu e bine să îți bagi nasul în treaba altora, dar în povestea aceasta nu există secrete. Astăzi vom fi prietenii invizibili ai micuței Ana, o fetița cu fundiță care locuiește într-un oraș nici prea mare, nici prea mic din țara noastră.

Povestea ei și a blănosului Toto ne va ajuta să ne pregătim pentru o situație din aceea la care te gândești că „Nu mi se poate întâmpla mie”.  

Dacă te așteaptă acasă un blănos simpatic, un zburător cu pene colorate sau cine mai știe ce micuț iubitor și necuvântător trebuie să știi că, în eventualitatea unei situații de urgență, trebuie să îl iei și pe el în calcul. Ce poți face ca să îl protejezi? Ei bine, ascultă povestea și vei afla.

Astăzi, dragi copii, vom vorbi despre dezastre naturale, acele evenimente care bulversează viața oamenilor acasă, la serviciu, la școală, pe stradă, oriunde. Apar brusc, fără avertizări din timp și fără ca omul să le fi provocat direct. Sunt cauzate de forțe naturale și nu se află sub controlul oamenilor.

Ele sunt produsul forțelor fizice care guvernează pământul, oceanele și atmosfera și oamenilor nu le rămâne decât să învețe să le facă față.

Agențiile pentru situații de urgență din diverse țări stabilesc  a fi dezastru natural orice furtună, secetă, inundație, cutremur, avalanșă, incendiu de pădure care produc însemnate pagube materiale și pierderi de vieți omenești. Acolo unde e nevoie de salvatori, de pompieri, de medici, acolo e o catastrofă naturală.

Jules Gabriel Verne s-a născut la Nantes, unul dintre cele mai importante orașe-port din Franța. El a fost fascinat de călătorii, mare, corăbii încă din copilărie și și-a dorit să poată face înconjurul lumii. Debutează ca romancier în anul 1863 cu scrierea de aventuri Cinci săptămâni în balon, apoi continuă cu O călătorie spre centrul pământului. Călătoriile din timpul vieții l-au inspirat să scrie, în anul 1872, și textul pe care îl vei descoperi mai jos. Uimitor este că Jules Verne și-a imaginat lucruri care nu existau în vremurile în care a trăit, dar au fost realizate după zeci de ani de la moartea sa: submarinul, elicopterul, chiar și zborul în spațiu.

Fiecare dintre noi este unic în felul său. Unic prin culoarea pielii, a ochilor sau a părului, unic prin felul în care se îmbracă sau.. cântă. Unii preferă anumite genuri de muzică, alții preferă să călătorească. Pe scurt, fiecare persoană este unică prin felul cum gândește și acționează, iar oamenii mari numesc acest lucru „diversitate”.

Te-ai întrebat cum ar fi o lume în care toți am fi la fel? Nu-i așa că ne-am plictisi să vedem mereu același chip purtând aceleași haine, având părul identic, făcând aceleași lucruri sau gândind la fel?

Te-ai întrebat vreodată unde ajunge mașinuța cu telecomandă după ce se strică? Sau ce s-a întâmplat cu frigiderul vechi pe care mama l-a înlocuit pentru că nu mai funcționa? Oare unde ajung toate aceste obiecte? La groapa de gunoi? O, nu, nu ar trebui să fie duse acolo.

Tot ce funcționează cu ajutorul bateriilor sau este conectat la priză este considerat echipament electric, inclusiv becurile și neoanele. Interesant, nu? Și hai să îți mai spun ceva – aceste obiecte conțin materiale reciclabile: plastic, sticlă, metale prețioase, inclusiv substanțe periculoase pentru mediu și sănătate.

Înainte să intrați în lumea fantastică a lui Gulliver trebuie să aflați câteva lucruri despre creatorul său: Jonathan Swift. Un irlandez naționalist, acesta era bine-cunoscut pentru simțul umorului și limba ascuțită, care de multe ori l-au băgat în bucluc. Călătoriile lui Gulliver a fost scrisă în 1724 ca satiră, o operă care ia în râs societatea din acea vreme. Ce se citea atunci? Erau la modă romanele de călătorie, pentru că descriau europenilor civilizați ororile din ținuturile barbare. Așteptați-vă deci la o poveste plină de înțepături și minunății nemaivăzute.

În fiecare zi eşti înconjurat de alţi oameni. Eşti ceea ce filosofii şi sociologii ar numi o fiinţă socială. Adică te-ai născut printre oameni, ai intrat în tot felul de relaţii cu oamenii până acum. Unii ţi-au fost foarte aproape, cum sunt părinţii, rudele, prietenii sau profesorii, pe unii îi ştii vag, din vedere. Dar, dacă eşti atent, constaţi că ai foarte multe lucruri în comun cu ei: vorbiţi aceeaşi limbă, vă îmbrăcaţi asemănător, mâncaţi cam aceleaşi lucruri, vă plac cam aceelaşi dulciuri, ascultaţi cam aceeaşi muzică... în regulă, ultimul lucru nu se întâmplă decât în cazul prietenilor. Cu alte cuvinte, fiecare dintre noi aparţine unei comunităţi.

Povestirea La cireșe, al cărei rezumat îl găsești mai jos este una din cele mai cunoscute din cartea Amintiri din copilărie de Ion Creangă. Într-o vară, aproape de Moși, năzdrăvanul Nică pornește spre casa mătușii Mărioara cu gândul că va fura și va mânca unele dintre cele mai bune cireșe văratice din sat. După ce stă pe gânduri cum să facă astfel încât să nu fie prins, se preface că îl caută pe vărul Ioan pentru a merge împreună la scăldat și află de la mătușă că nici Ionică și nici moș Vasile nu sunt acasă.

Viața la oraș ne ține atat de ocupati! Ai observant ca atunci cand suntem agitati ignoram unele lucruri cum ar fi natura? În goana de zi cu zi, adesea prinși în trafic, funcționăm după ceas. Tic, tac. Deconectarea de natură ne afectează fără să ne dăm seama. Și totuși, ne putem conecta din nou la natură sub acoperișul caselor noastre. Cum? Deși nu ne mai producem singuri hrana și o luăm de-a gata de pe rafturi, putem, de exemplu, ca atunci când gătim să fim mai atenti la aroma ingredientelor și să ne imaginam parcursul lor de la sămânță până la stadiul de fruct/legumă. Ce zici? Incerci?

Problema care stă la baza poluării cu plastic a apelor este că cei mai mulți dintre noi folosesc și apoi abandonează la întâmplare plasticul, care de altfel ar fi putut să capete o nouă viață prin procesul de reciclare. Obiectele din plastic precum pungile de cumpărături, sticlele, paiele, ambalaje alimentare și ambalaje din plastic folosite pentru a împacheta jucăriile, toate ar putea fi înlocuite cu variante mai prietenoase cu mediul.

Acest tip de plastic care este folosit o singură dată înainte de a fi aruncat se numește plastic de unică folosință și reprezintă aproape jumătate din totalul deșeurilor din plastic.

Deșeurile din plastic sunt diferite de alte tipuri de deșeuri, ele nu se descompun înapoi în natură ca un cotor de măr sau o bucată de hârtie, ci rămân în natură pentru totdeauna. Asta înseamnă că plasele de pescuit abandonate? și pungile din plastic pot încurca sau chiar răni animalele. Paiele și ambalajele alimentare pot fi confundate ușor cu hrană de către țestoase, păsări sau pești.

Ce putem face pentru a proteja apele?

Știai că aproape o treime din produsele din România ajung fix la coșul de gunoi? Asta înseamnă aproape 3 milioane de tone de mâncare. Dacă ai fost vreodată în Germania, s-ar putea să știi cât de diferită este această țară. Dacă am pune toată mâncarea și produsele alimentare irosite în fiecare an în România în camioane mari am putea avea aproape 130.000 de tiruri aliniate în coloană din București până în Munchen, în Germania. Uimitor, nu? Ascultă mai multe! 

Volumul Heidi, fetița munților a fost publicat în anul 1880. Deși, la prima vedere, este o carte pentru copii, ea se adresează tuturor celor care își amintesc cu drag de copilăria petrecută la bunici. Scriitoarea elvețiană Johanna Spyri a petrecut multe veri în cantonul Graubunden care au inspirat-o în descrierea peisajelor din cărțile ei. Ea a scris acest text în numai patru săptămâni și a declarat că l-a scris „pentru copii și pentru cei care iubesc copiii”.

Ce copil nu a crescut ascultând sau citind acest basm în care prințesa cea frumoasă, blestemată la naștere, este salvată de un prinț curajos? Deși există mai multe versiuni ale poveștii, ideea principală rămâne aceeași: iubirea adevărată poate salva orice destin. O mulțime de artiști au lucrat, de-a lungul timpului, pentru a transforma basmul în reprezentații teatrale sau filme de animație, iar P. I. Ceaikovski a compus chiar muzica pentru un balet devenit celebru, reprezentat prima dată în anul 1890.

D-l Goe... este o schiță de Ion Luca Caragiale. A fost publicată în volumul „Momente și schițe”. Ca să nu rămână repetent din nou, mam mare, mamițica și tanti Mița i-au promis tânărului Goe că merg împreună la București pe 10 mai, de sărbătoarea națională.

Scufița Roșie este un basm popular european cu mai multe variante, cules de Charles Perrault și Frații Grimm. Deși finalul este diferit, în funcție de variantă, firul comun al poveștii urmărește drumul fetiței prin pădure, spre casa bunicii, și întâlnirea cu un lup înspăimântător. Pe parcursul timpului, basmul a fost ilustrat de sute de artiști din toate colțurile lumii.

Prințesa Albă ca Zăpada este un personaj îndrăgit de copiii din întreaga lume. Basmul popular Albă ca Zăpada și cei șapte pitici a fost cules de Frații Grimm în jurul anului 1812 și, pe baza lui, au fost realizate o mulțime de filme și desene animate. Unele dintre cele mai cunoscute simboluri ale basmului sunt oglinda fermecată, mărul otrăvit, cingătoarea. Regina simbolizează răul care se luptă permanent să învingă binele, iar pădurea poate simboliza lumea în care fiecare om trebuie să își găsească drumul. Pe lângă povești, Frații Grimm au contribuit și la formarea limbii germane, în special datorită unui dicționar al limbii format din 33 volume.

Lucian Blaga s-a născut în satul Lancrăm, lângă Sebeș, la 9 mai 1895. A făcut parte dintr-o familie numeroasă, fiind al 9-lea copil al lui Isidor și Ana. Tatăl său, preot în sat, era un mare iubitor de carte și mai toata ziua citea. Mama, nu avea multă școală, dar îi citea seară de seară lui Lulu, cum își alinta mezinul, astâmpărându-i astfel foamea de basm și deschizând în mintea acestuia o lume magică ce avea să-l însoțească toata viața.

Considerat cel mai bun dramaturg român I. L. Caragiale este un om al timpului său cu un talent greu de egalat. Deși a scris doar nouă piese, el este pentru români ce este Shakespeare pentru englezi, Moliere pentru francezi sau Goldoni pentru italieni. Aclamat și criticat deopotrivă în timpul vieții, Caragiale a dat viață unor personaje memorabile în literatura română.

Nicolae Iorga este cel mai mare istoric al românilor cu o activitate uluitoare de peste 1000 de volume, 12.000 de articole și 5000 de recenzii. Este omul despre care s-a spus ca a scris mai mult decât se poate citi într-o viață.

Zborul este poate cel mai vechi vis al omenirii, încă din Antichitate, când Icar s-a apropiat prea mult de soare. Faptul că acum putem zbura în jurul lumii, se datorează pionierilor aviației de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Unul dintre ei este și românul Aurel Vlaicu. Inginer, inventator, constructor de avioane și pilot, Vlaicu a fost un geniu al mecanicii care a învins gravitația și a adus omul mai aproape de cer.

Nicolae Grigorescu este cel mai important pictor român. Rolul său în artă poate fi asemănat cu cel al lui Eminescu în poezie, a lui Caragiale în literatura dramatică și a lui Enescu în muzică. Artistul a surprins în pânzele sale peisajele, bisericile, soldaţii şi ţăranii români. A început să muncească la vârsta de 10 ani, a expus la Paris, a fost pe front, a învățat de la toți marii artiști pe care i-a întâlnit. A fost un copil de mahala care și-a urmat visul și a devenit unul dintre cei mai bine vânduți artiști români din toate timpurile.

Hans Christian Andersen (1805-1875), este un autor danez ale cărui basme au fost traduse în mai mult de 80 de limbi şi care au inspirat piese de teatru, balet, filme, sculpturi şi picturi. El a scris povestea Bradul în jurul anului 1844. Istoria acestui brad, deși scrisă cu mult timp în urmă, este actuală. Oare nu ți s-a întâmplat și ție să abandonezi bradul de Crăciun după ce te-ai bucurat de el în perioada sărbătorilor? Oare nu ai fost și tu nemulțumit de lucrurile din jurul tău sperând că lumea cea mare îți va oferi fericirea, fără și știi cu adevărat ce se află dincolo de prieteni și familie? Autorul a devenit faimos prin cele mai mult de 150 de basme şi povestiri pentru copii, care l-au aşezat între cei mai importanţi scriitori din lume.

“Baltagul” de Mihail Sadoveanu este un roman de analiză psihologică, cu elemente de roman polițist, publicat pentru prima dată în anul 1930. Romanul Baltagul a fost scris pe parcursul a aproape două săptămâni (mai precis zece zile), după o expediție turistică efectuată de Sadoveanu pe valea Bistriței, de-a lungul pârâului Neagra și prin Munții Stânișoarei, pe traseul pe care-l vor urma și personajele Nechifor și Vitoria Lipan. 

Scrisă în anul 1843, povestea Cei trei purceluși este una dintre cele mai cunoscute și îndrăgite povești pentru preșcolari și școlari mici. Deși textul a fost preluat și adaptat, pe parcursul timpului, de nenumărați scriitori, cele trei personaje continuă să inspire piese de teatru, filme de animație, jocuri de rol cu scop educativ.

Aladin este una dintre cele mai cunoscute povești din cartea „O mie și una de nopți”. Deși pare ciudat, într-una dintre primele versiuni, acțiunea are loc în China, dar mulți iubitori de povești îl consideră pe Aladin un personaj arab. Pe parcursul timpului oamenii au născocit mai multe versiuni ale textului în care tânărul Aladin are o lampă fermecată ce îi îndeplinește orice dorință.

Știai că acest basm are mai multe variante? Una dintre cele mai îndrăgite versiuni este cea scrisă de Charles Perrault în anul 1697. Autorul a adăugat în poveste dovleacul, zâna cea bună și pantofii de sticlă. În același timp, povestea are și o versiune culeasă de Frații Grimm. Textul urmărește viața Cenușăresei, deloc ușoară alături de mama și surorile ei vitrege. Cu ajutorul personajelor fantastice ea îl întâlnește pe prințul acelui ținut și se căsătorește cu el. De-a lungul timpului, povestea Cenușăresei a fost baza unor lucrări notabile din domenii cum ar fi: operă, balet pe gheață, teatru, pantomimă, film și televiziune.

Când te gândești la natură și biodiversitate, probabil că mintea îți zboară la pădure și la viețuitoarele ei, la munți și râuri. Indiferent unde locuiești, sigur ai în jur măcar un petec de pădure sau un curs de apă cu maluri împădurite, adevărate oaze de biodiversitate, cu locuri de joacă și de explorat. Pădurile nu sunt doar un DAT, cum le consideră unii oameni, sau doar o sursă de lemn, ci sunt un ecosistem complex, care ne oferă o mulțime de beneficii. 

Descoperă noua serie

EDUboost

susținută de 

PRIMĂRIA CAPITALEI

Sigur ați auzit despre poluare atmosferică. Poate v-ați întrebat cum acționează acest fenomen. Imaginați-vă că poluarea este ca o persoană foarte bolnavă și contagiosă, răcită. Atunci când strănută sau tușește, poate să îi îmbolnăvească pe cei din jur, deci să le transmită un virus.

În cazul poluării, virușii sunt de mai multe tipuri: emisiile provenite de la mașini, praful generat de șantiere, gazele rezultate de gropile de gunoi... când acești viruși ajung într-un anumit mediu, fie că vorbim despre aer, apă sau sol, automat infectează tot ce este în jur.

Descoperă noua serie

EDUboost

susținută de 

PRIMĂRIA CAPITALEI

Te-ai uitat vreodată cum arată orașul tău de sus? Uite, de exemplu, Bucureștiul e ca o morișcă. Sau, poate, ca o pasăre care își întinde aripile în aer? Aruncă o privire și spune-mi ce crezi. Dacă ar fi, totuși, o morișcă de vânt ai putea să îți imaginezi că sufli și vezi cel mai mare oraș din țară învârtindu-se sub ochii tăi.

Aaaa, uite, acolo spre mijloc e Palatul Parlamentului, iar mai spre exterior, cu albastru, e râul Dâmbovița. A, iată și parcul Cișmigiu. Exact despre el este povestea următoare și vreau să îți imaginezi că parcul Cișmigiu e ca orice parc din orice oraș. E, de fapt, un spațiu verde în care copiii sunt bineveniți la joc, bunicii la plimbare, romanticii la vorbe dulci, părinții la mers cu bicicleta și tot așa.

Descoperă noua serie

EDUboost

susținută de 

PRIMĂRIA CAPITALEI

Hey! Tu ai auzit despre transport alternativ? Știi că poți să alegi un alt mijloc de a te deplasa în locul mașinii pe care o are familia ta?

Probabil te încântă mașinile și... recunosc, ele au muuulte avantaje: sunt comode și poți merge cu ele aproape oriunde. Cu toate acestea, emit gaze de eșapament! Probabil le-ai văzut sau chiar simțit. Au un miros aparte, înecăcios și arată ca un fum gri. Ei bine, acestea poluează aerul pe care îl respirăm. Cu cât sunt mai multe mașini în oraș, cu atât aerul este mai poluat. Și în plus, la orele de vârf, străzile devin tare aglomerate.

Descoperă noua serie

EDUboost

susținută de 

PRIMĂRIA CAPITALEI

Hei, bună! Te-ai gândit vreodată ce culoare are orașul în care trăiești? Ai spune că e verde, plin de copaci și plante, sau e mai degrabă gri, cu multe construcții din beton și străzi cu mașini?

Astăzi vei afla ce înseamnă un oraș verde și cum poți crește îmbrățișând și protejând natura. Vei mai înțelege cum arată un oraș în care oamenii preferă să meargă pe jos, cu bicicleta sau cu mijloace de transport în comun, bucurându-se de natură.

Descoperă noua serie

EDUboost

susținută de 

PRIMĂRIA CAPITALEI

Te-ai întrebat de ce sunt atât de puține femei despre care înveți în cărțile de istorie, literatură sau științe? Poți să dai câteva exemple de femei remarcabile pe care România le-a avut de-a lungul vremii? Pentru noi, româncele de poveste sunt femei care au creat, au făcut descoperiri în știință, au militat pentru diverse drepturi, au crescut copii și au avut grijă de familiile lor, au alinat suferințele celor de pe front, au marcat performanțe în sport, au fost, pe scurt, deschizătoare de drumuri în multe domenii.

Adesea însă, tocmai pentru că au fost femei, nu au avut parte de recunoștința pe care o meritau. Îndreptăm împreună acest lucru în zilele noastre și îți propunem să asculți povestea unei femei care a luptat toată viaţa pentru a demonstra că femeile sunt egale cu bărbaţii.

O voce importantă a vremurilor sale, Sofia Nădejde a fost prima femeie din România care a condus o revistă literară și a scris primul roman feminist din istoria literaturii române. Vei înțelege mai multe din povestea următoare, ascultă cu atenție!

Numele țării noastre a fost rostit de nenumărate ori în competiții de scrimă, mai ales odată cu apariția în concursuri a Anei Maria Brânză, românca de poveste care a câștigat 3 medalii olimpice și peste 20 de medalii mondiale și europene în cei 21 de ani de carieră în sport.

Ea este Smaranda Brăescu, iar în anul 2022 se împlinesc 90 de ani de la saltul istoric cu care a marcat recordul mondial la parașutism. Supranumită Regina Aerului, ea a fost prima paraşutistă româncă și prima aviatoare care a traversat Marea Mediterană cu un avion cu un singur motor.

Hariclea Darclée  a cântat 30 de ani pe cele mai mari scene ale lumii și a fost prima cântăreaţă de operă pentru care s-a compus în mod special un rol. Cu toate acestea, puțini dintre noi știm cu adevărat cât de faimoasă și de iubită a fost această româncă în întreaga lume. Iată povestea sa!

Basmul „Povestea lui Harap-Alb” a fost scris de Ion Creangă și publicat pentru prima dată în anul 1877. Narațiunea arată provocările și personajele – pozitive și negative – cu care se întâlnește un fecior de împărat pe parcursul unei mari încurcături cu Spânul.

Iepurașul de Paște va rămâne întotdeauna un simbol îndrăgit de copii, chiar dacă originea lui rămâne misterioasă. Primește-l în casa ta și bucură-te în fiecare an! Paște fericit!

Sigur că te-ai întrebat cum ar fi dacă ai putea să faci unele lucruri pentru totdeauna. Și... ce s-ar întâmpla dacă le-ai face? Ar fi bine sau rău pentru tine și lumea din jur? Să știi că nu doar tu, ci o groază de cercetători, înțelepți și iubitori ai Naturii, se întreabă asta. I-au și dat un nume acestui gând: să poți face ceva pentru totdeauna și să fie bine înseamnă sustenabilitate.Pare interesant, așa-i? Astăzi vei afla despre sustenabilitate, puterea magică de a face lucruri bune pentru totdeauna, într-o poveste care începe, ca toate poveștile, cu a fost odată...

Bună! Cum ar fi să creștem împreună? Adică să lucrăm în echipă, să învățăm lucruri noi unii de la alții, să fim mai mari, mai deștepți și mai atenți la cei din jur în fiecare zi. Și chiar se poate dacă ne culcușim lângă mama, tata, cățelul prietenos sau pisica răsfățată și ne spunem: EU sunt important, sunt în siguranță și sunt gata de orice provocare. Recunoaște. Mereu ți-ai dorit un blănos simpatic de care să ai grijă. Sau poate o pasăre cu pene colorate, un pește strălucitor sau o țestoasă. Și ei fac parte din familie, nu? Dacă ai deja un animal de companie știi despre ce vorbesc, iar dacă nu i-ai convins încă pe părinți să îți ia unul fii atent la povestea care urmează și învață cum să ai grijă de un animal și cum să interacționezi cu el.

Vrăjitorul din Oz este povestea micii orfane Dorothy Gale, o fetita care locuia in Kansas, la ferma matusii Em si a unchiului Henry. Starnita din senin intr-o buna zi, o tornada ii ia pe sus pe Dorothy si pe cel mai bun prieten al ei, catelul Toto, purtandu-i peste mari si tari in taramul de basm numit Oz. Ajunsa acolo, fetita face cunostinta cu mai multi locuitori, cel putini ciudati: Sperie-Ciori, cel care-si doreste putin creier in capatana-i de paie, Omul de Tinichea, cel care tanjeste dupa o inima care sa-i bata in piept, si Leul cel Las, care, desi rege al animalelor, e un fricos si jumatate.

Robinson Crusoe, devine naufragiat pe o insulă de pe coasta de nord-est a Americii de Sud. Singur pe o insulă pustie, Robinson Crusoe reușește să supraviețuiască datorită curajului și pragmatismului său. El își menține sănătatea mentală ținând un jurnal, reușește să-și construiască un adăpost și găsește o modalitate de a salva bunuri utile din nava naufragiată, inclusiv arme.

Nuvela începe cu discuția dintre bătrână și ginerele ei, Ghiță, personaje care își duc viața între câmpia Aradului şi munţii Bihorului. „Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăţia, ci liniştea colibei tale te face fericit” spune bătrâna, în timp ce pe Ghiță îl definește dorinţa de schimbare si spiritul de aventură. Bătrâna nu-şi impune autoritatea, ci emite un avertisment, așa că Ghiţă are libertate de alegere şi, deci toată răspunderea, așa că hotărăşte fără ezitare să-şi urmeze dorinţa. De la Sfântul Gheorghe, acesta arendează Moara cu noroc, o cârciumă situată într-un loc pustiu, dar care le pare noilor locatari un loc frumos şi binecuvântat in care se pot câștiga bani multi. Hanul este aşezat într-o vale dezolantă, în care se intră şi din care se iese foarte greu, poartă spre locurile rele, pline de capcane. Spaţiul fizic este întregit de cel uman, dominat de lumea porcarilor ce-şi mână turmele prin pădurile de stejar din jur.

Comedia în 4 acte începe cu o discuție între Ștefan Tipătescu, prefectul unui județ de munte, și Ghiță Pristanda, polițistul orașului, despre alegerile care urmează. Polițistul îi dezvăluie prefectului o întâmplare la care a fost martor în noaptea precedentă în timp ce patrula: Nae Cațavencu, rivalul prefectului, a intrat în posesia unui document important care îl va ajuta să fie ales în Camera Deputaților odată ce va fi făcut public.

“Legendele Olimpului” scrisă de Alexandru Mitru este o colecție de povestiri care relatează miturile și legendele din mitologia greacă, axându-se în special pe zeii și eroii Olimpului. Cartea începe cu povestea creației lumii și a zeilor, explicând cum s-au născut zeii olimpieni și cum au preluat puterea de la titani. Fiecare zeu are o poveste unică și puteri speciale, iar cartea dezvăluie relațiile și intrigile dintre aceștia.

Descoperă noua serie despre #SUSTENABILITATE. Podcasturi pentru întreaga familie despre planetă, respect, comunitate și reciclare. 

EDUboost

podcastul de bună creștere susținut de

Vasile Alecsandri este poetul român care a inventat pastelul. Ce este pastelul? Termenul a fost împrumutat din pictură și descrie un tablou de natură sau un peisaj realizat în creion moale. Pastelul este o specie a genului liric, o poezie în care sunt prezentate peisaje reale sau imaginare, prin care se exprimă sentimente.

Poezia Iarna ne descrie un tablou de iarnă. Din văzduh norii răspândesc fulgi albi pe umerii țării. Mândra țară se îmbracă cu o zale argintie, iar soarele se vede printre nori. Primele trei strofe sunt dominate de culoarea albă : „fluturi albi, umeri dalbi, zale argintii”. Ultima strofă prezintă ultimul tablou al poeziei. Încordarea produsă de ninsoare se risipește făcând loc bunei dispoziții exprimate de imaginea apariției soarelui, a saniei și a clinchetelor de clopoței.

Descoperă noua serie despre #SUSTENABILITATE. Podcasturi pentru întreaga familie despre planetă, respect, comunitate și reciclare. 

EDUboost

podcastul de bună creștere susținut de

A fost odată un împărat. Atunci când ajunse la bătrâneţe, dobândi un fiu. Numele lui era Aleodor. Pe patul de moarte împăratul i-a zis că poate să vâneze în multe locuri numai pe moşia lui Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-şchiop să nu vâneze. Aleodor se urcă pe tron. Din întâmplare, într-o zi, alunecă nu ştiu cum şi ajunse pe moşia celui slut care i se şi înfăţişă. El îi ceru pentru a scăpa teafăr să îi aducă pe fata lui Verdeş împărat. Zis şi făcut.

Nuvela Popa Tanda nu începe cu „a fost odată”, așa cum se întâmplă în povești, ci cu o exclamație directă care te introduce în atmosfera textului scris de Ioan Slavici: „Ierte-l Dumnezeu pe dascălul Pintilie! Era cântăreţ vestit”. Ei bine, acest dascăl avea un băiat: om bun, corect și cu mult talent la cântat. Îl chema Părintele Trandafir și era fiul dascălului Pintilie din Butucani. Tare frumos vorbea omul acesta cu cei din jur și îi ajuta de fiecare dată când putea. După ce a studiat mult și a absolvit școala, s-a întors în satul natal pentru a fi preotul acelei comunități de oameni nici prea bogați, nici prea săraci. Un singur defect avea părintele Trandafir: spunea direct tot ce gândea.

Bună! Facem un joc? Ghicește personajul urmărind descrierea următoare: imaginează-ți că privești un tablou care ilustrează un domnitor cu favoriți și mustață, îmbrăcat în uniformă militară cu epoleți și nasturi aurii, stând în picioare, cu mâna dreaptă pe o carte și mâna stângă pe garda sabiei. Știi pe cine am descris? Pe nimeni altul decât Alexandru Ioan Cuza. Trebuie să știi că în timpul domniei lui Cuza a fost prima dată când țara noastră s-a numit România! A fost momentul în care ne-am transformat dintr-o țară care plătea tribut turcilor într-una modernă, capabilă să-și câștige Independența. Hai cu noi într-o poveste despre curaj și patriotism!

Descoperă noua serie despre #SUSTENABILITATE. Podcasturi pentru întreaga familie despre planetă, respect, comunitate și reciclare. 

EDUboost

podcastul de bună creștere susținut de

Descoperă noua serie despre #SUSTENABILITATE. Podcasturi pentru întreaga familie despre planetă, respect, comunitate și reciclare. 

EDUboost

podcastul de bună creștere susținut de

Descoperă noua serie despre #SUSTENABILITATE. Podcasturi pentru întreaga familie despre planetă, respect, comunitate și reciclare. 

EDUboost

podcastul de bună creștere susținut de

Rămâi cu noi pentru a afla povestea lui Constantin Brâncuși, unul dintre cei mai cunoscuți sculptori ai epocii moderne și ai artei contemporane. Constantin Brâncuși i-a dăruit țării noastre ceva unic, scara către cer, Coloana infinitului, dar și o mulțime de alte lucrări pentru care este apreciat de întreaga lume. Artistul spunea că a fost întotdeauna inspirat de simplitatea, dragostea de natură și bunul simț al oamenilor din România, iar aceste motive se regăsesc în întreaga sa creație. „Când eram copil am visat întotdeauna că zbor în copaci și în cer” declara marele sculptor care, de altfel, a avut o personalitate complexă pe care puțini oameni au cunoscut-o și înțeles-o.

Ca toate poveștile, și aceasta începe cu a fost odată... un cizmar. Deși era tare sărac, cizmarul nostru era muncitor și își petrecea timpul la colțul străzii, unde cârpea ghete și pantofi, sandale și papuci cât era ziulica de lungă. În acest timp, soția sa vindea zarzavaturi și fructe pe care ea însăși le creștea în grădinița mică de lângă poarta casei. Cei doi soți aveau și un băiat pe nume Iacob, nu mai mare de 12 ani, care își ajuta adesea mama  la piață, ducând coșurile grele cu legume, pere, caise și cireșe coapte. 

În stratul de legume frumos împrejmuit de gărdulețe joase era o gălăgie greu de descris, cu toate că se înserase. Locuitorii Orașului verde nu închiseră niciun ochi până spre dimineață. Cei mari erau nerăbdători să vadă care sunt finaliștii concursului și cine va câștiga, în timp ce copiii visau doar acadele cu gust de căpșuni, înghețată, trenulețe care urcă și coboară, tobogane colorate și învârtitori. 

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată un mare înțelept pe nume Ikkor. Era preferatul regelui din Asiria pentru că știa să răspundă la orice întrebare atunci când cineva îi cerea un sfat sau voia să fie îndrumat. Deși era tare îndrăgit, Ikkor avea în suflet o mare tristețe: și-ar fi dorit un copil și nu îl putea avea. În casa lui nu se auzise niciodată râsetul unui bebeluș, deși se rugase mult și respecta toate legile sfinte.

Știai că și copiii au drepturi? Da, indiferent de locul în care s-au născut, copiii au dreptul la Educație, Familie, Securitate și Protecție, Informație, Nutriție, Asistență Medicală, Timp Liber, Participare, Nume și Naționalitate. În cuvinte mai simple, copiii au dreptul să meargă la școală, să facă parte dintr-o familie iubitoare, să fie protejați, să nu li se vorbească urât, să nu fie loviți, să mănânce sănătos, să participe la activități distractive în timpul liber, să se odihnească.

EDUboost

podcastul de bună creștere susținut de

Salut! Astăzi povestim despre dreptul la educație. Sună complicat, nu-i așa? Dacă ai citit vreodată Micul Prinț de Antoine de Saint-Exupery, atunci știi deja că toți oamenii mari au fost mai întâi copii, așa cum și tu într-o zi vei fi la fel de mare ca ei.

Atunci când mergi la școală, te antrenezi ca atunci când vei fi mare să fii cât mai bun, iar pregătirea asta poartă numele de EDUCAȚIE – adică toate lucrurile pe care le înveți în timp din cărți și de la doamna învățătoare.

EDUboost

podcastul de bună creștere susținut de

Salutare! Eu sunt Polonia, țara din inima Europei. În nord am ieșire la Marea Baltică, iar în sud se înalță Munții Tatra. Sunt o țară frumoasă, cu multe lacuri, păduri, munți și animale sălbatice care au dispărut din restul Europei. Am atât de multe legende și povești frumoase pe care abia aștept să ți le spun.

Jambo? Ce mai faci? Sunt Kenya, una dintre cele mai frumoase țări de pe Pământ. Recifi de corali, mii de flamingo, munți verzi luxurianți, cafea și ceai, nisip alb și plaje cu palmieri, elefanți uriași, lei urmărindu-și prăzile prin iarba savanei și lista mea cu minunății poate continua la nesfârșit.

Merhaba! Eu sunt Turcia, țara situată pe două continente, Asia și Europa. Sigur ai auzit de tradiția ceaiului turcesc, de kebab și de negocierile dintr-un bazar, dar te asigur că sunt multe alte lucruri pe care le poți descoperi despre mine.

Hello! Sunt o țară în care mulți visează să ajungă măcar o dată în viață. Mi se spune S.U.A., America, Statele Unite sau Statele Unite ale Americii. O să încerc să mă prezint în cel mai simplu mod ca tu să înțelegi de unde vin poveștile cu ghețari, cowboy, whisky, cei mai buni hamburgeri, personajele Disney, actori și cântăreți celebri. Hai să pornim la drum, dar te avertizez! Călătoria aceasta va fi lungă, dar foarte frumoasă!

Konnichiva! Bună! Știu, sună atât de complicat! Să vezi cum se scrie! În japoneza tradițională se scrie, ca și în limba chineză, și vertical și orizontal, de la dreapta la stânga. Alfabetul japonez e format din patru modalităţi de a scrie, cu utilizări diferite. Nu vreau să te încurc în detalii, așa că o să îți spun doar atât. Kanji, unul dintre modurile de scriere, are peste 2000 de simboluri care exprimă idei, sentimente, concepte.

Hola! Sunt Argentina, a doua țară ca mărime din America de Sud, după Brazilia, și a opta din lume. Numele meu provine de la cuvântul latin „argentum” care înseamnă argint pentru că, pe vremuri, cei care m-au cucerit, exploratorii spanioli și portughezi, credeau că vor găsi aici metalul prețios.

Bună! Sunt o țară mică din Europa Centrală, dar sunt una dintre cele mai frumoase și bogate țări din lume! Da, numele meu este Elveția și sunt acoperită în proporție de 60% de Munții Alpi. Nu am ieșire la mare, dar peisajele mele cu munți înalți și lacuri scânteietoare te vor lasă fără cuvinte.

Cum crezi că arată cel mai jos punct de pe Pământ? O fi întuneric? Poate că e… frig. Sau poate că, de fapt, e foarte, foarte cald și colorat. Ha, partea bună e că îți pot spune de-adevăratelea cum e acolo. Vrei să știi? E apă. Și sare. Multă sare. Ne aflăm la Marea Moartă, unul dintre cele mai joase locuri de pe planeta noastră, aflat la o altitudine de aproape 400 de metri sub nivelul mării. Marea Moartă se află în partea sud-estică a Țării Sfinte despre care vei afla în povestea aceasta. Mergem în Israel, o țară aflată în Orientul Mijlociu, de-a lungul coastei de est a Mării Mediterane, lângă Siria, Liban, Iordania, Egipt și cu ieșire la Marea Roșie. Israel are peste 130 de plaje și 273 de kilometri de coastă. Ți-ar trebui mai mult de o lună să vezi toate plajele sale însorite. Nu vă imaginați câte momente istorice și religioase s-au întâmplat în această țară micuță!

Bonjour! Sunt Franța, cea mai vizitată țară din lume! Sunt faimoasă pentru castele, berete, brânză, vinuri bune, modă, designeri, parfumuri, mașini, curse de bicicletă, dar și pentru monumentele de care a auzit o lume întreagă!

Îmi împart granița cu alte opt țări europene și am ieșire la Marea Mediterană și Oceanul Atlantic. Capitala mea este Paris, limba oficială este franceza, iar moneda este Euro. Deviza națională este „Libertate, egalitate, fraternitate”, iar drapelul Franței este format din trei benzi verticale colorate – albastru, alb și roșu. Imnul național este La Marseillaise.

Sunt Grecia, o țară minunată, cu o cultură și o istorie despre care abia aștept să îți povestesc. Mulți români mă vizitează vara pentru că am insule cu plaje însorite, orașe pline de farmec și locuitori veseli care iubesc muzica, dansul și distracția.

Ca toate poveștile și aceasta poveste argentiniană începe cu… a fost odată o femeie misterioasă și puțin cam… bizară. Nu era înaltă, dar era foarte slabă, cu părul alb și pielea încrețită de soare. Purta mereu aceeași fustă mare cu volane, un turban prăfuit și era însoțită de un câine bătrân care abia își trăgea picioarele din spate. Oamenii preferau să o evite decât să o întrebe ce mai face pentru că părea venită din altă lume, una pe care cei mari sigur nu voiau să o înțeleagă. În schimb, copiii o îndrăgeau pentru că ea le ținea minte numele tuturor și, de fiecare dată când vreun Juan, Luis sau Maria, că așa se numesc majoritatea copiilor din Argentina, se plictisea de alergat după zmei fugeau spre femeie și o rugau să le spună o poveste.

Nu-i așa că e minunat să fii copil? Nu te grăbi să crești, oamenii mari au tot felul de griji pe cap. Râzi, aleargă, suflă în morișcă, pictează, joacă-te! Ai timp pentru toate! Și, mai ales, ai DREPTUL la joc și activități recreative. Un copil care învață să se joace va deveni un adult creativ, senin, gata să întâmpine provocările cu optimism chiar și atunci când trebuie să stea o tură la un joc. Acceptă că nu mereu trebuie să câștigi tu, că jocul e plăcut atunci când lângă tine sunt și alți copii sau adulți. Și ce dacă pierzi de data aceasta? Concentrează-te și data viitoare vei câștiga tu.

E ca în povestea aceea cu nume simpatic: Micul Prinț. Băiețelul de acolo se plângea mereu că oamenii mari sunt prea ocupați cu cifre și calcule și uită să se joace. Îți sună cunoscut? Invită-ți părinții la joacă și vei vedea că nu te vor refuza. Ajută-i să își amintească cum e să fii copil. Nimic nu ne apropie și nimic nu ne învață mai multe lucruri decât jocul. Și nu uita! În regulile acelea scrise de oameni mari pe înțelesul lor, acest drept se numește drept la odihnă, timp liber și joc.

Autor  - Radu Lupaescu

Lectura  - Ștefania Cristina Mihăilescu, Petra & Valentin Panduru

Producție audio - Valentin Panduru

Ca toate poveștile, și această poveste grecească începe cu… a fost odată, cu mulți ani în urmă, un cocoş frumos, cu pene colorate și glas puternic. Toate planetele din sistemul nostru solar îl ascultau și îl aplaudau, iar cocoșul se simțea apreciat, așa că inventa în fiecare zi sunete noi: cucuriguuuu, cu-cu-curiguuuu, cuuuuucurigu și tot așa. Ba chiar și steluțele mici și strălucitoare se opreau să îl asculte pe cocoșul talentat.

Cu toate astea, cei mai buni prieteni ai înaripatului erau Soarele și Luna. Indiferent ce l-ar fi rugat marele Jupiter să interpreteze sau inelatul Saturn, tot plăcerea Soarelui era îndeplinită prima atunci când cocoșul începea să cânte.

Adesea ni se spune “Nu există «Nu pot»!” Recunoaște, ai auzit de multe ori replica asta de la adulți. Altceva vreau să îți dezvălui, în podcastul nostru. Ceva muuult mai interesant: nu există… “Nu știu”! Sau n-ar trebui să existe! Cei mici, la fel ca și cei mari, au dreptul de a fi informați. De a afla lucrurile care îi interesează. Și care le pot fi de ajutor. Fie că vorbim despre cărți, internet, radio, televiziune, ziare și reviste sau orice alte surse, accesul la informație nu trebuie oprit. Iar adulții au și o responsabilitate: să se asigure că informațiile care ajung la copii nu sunt periculoase.

Cu podcastul acesta să nu ai nicio grijă: singurul “pericol” care te paște e să te amuzi copios, alături de Luna și Stela, cele două verișoare buclucașe.

Ai vrut vreodată să crești mai repede și să fii om mare, la fel ca mama sau ca tata? Dacă părinții și prietenii nu sunt un model pentru copii, atunci se întâmplă ca în povestea elefantului Mahaghiri pe care o vei asculta în continuare.

Hei, bună! Ca să poți înțelege „care-i treaba cu banii” trebuie mai întâi să afli de unde apar aceștia și cine i-a inventat. Dacă te-ai gândit că banii cresc în copac, sau că apar noaptea sub pernă în cine ştie ce moment… prin magii miraculoase,  sau poate că răsar din pământ, află că banii nu cresc în copac și nici nu cad din cer. Banii se câștigă prin muncă, o să îți povestesc acum!

Hai să repetăm împreună: că nu tot ce zboară pe internet se mănâncă. Că nu trebuie vorbești cu necunoscuți și în nici un caz să le dai datele tale personale. Dacă ești hărțuit, nu te izola, vorbește cu cineva de încredere. Nu participa la hărțuirea unei alte persoane. Expică-le toate astea colegilor și prietenilor tăi. Și, în general, încearcă să nu mai stai așa de mult pe internet, sunt atâtea lucruri extraordinare de descoperit pe-afară!

În acest episod al podcastului de bună creștere, EduBOOST, vorbim despre asumarea răspunderii, despre ce înseamnă să fii un bun cetățean și chiar importanța votului la care veți avea dreptul peste câțiva ani. Pe scurt, despre lucruri de oameni mari, pe înțelesul copiilor. 

Ei bine, a venit momentul să ştii că… Zânele sunt printre noi. Şi au nume de cod: sunt MAME.  Acum că ţi-ai dat seama, o să mă întrebi de ce e un secret. Ţi se pare o informaţie pe care ar trebui să o ştie toată lumea, nu?! Ei bine, fiecare află acest minunat secret la timpul potrivit. Astăzi l-ai aflat tu, poate prietenii tăi îl ştiau deja sau poate o să-l afle mâine. Mamele nu se laudă, ele sunt discrete. Ce înseamnă “discrete”? Înseamnă că nu strigă în gura mare superputerile lor. Ei, și acum că ai aflat că Zânele sunt printre noi, probabil ai vrea să afli cum poți să le mulțumești.

Un proiect susținut de Raiffeisen Comunități. 

Alegerea unui model pe care să-l urmezi este foarte importantă. Ai vrut vreodată să fii ca Batman, de exemplu? Sau ca o prințesă dintr-o poveste? E foarte bine să ai un model pentru că eroii buni din povești nu renunță niciodată la visurile lor. Când crești o să îți alegi alte modele. Uneori nici nu vei știi sigur ce îți place la un model pe care l-ai ales. Poate o să vrei să te îmbraci ca el, să mergi ca el, să fii pur și simplu ca el. Nu îți fie teamă să vorbești cu părinții despre oamenii pe care îi admiri sau îi urmărești pe internet, cu profesorii sau doamna învățătoare.

Hei…tu știi ce este incluziunea? Ai auzit vreodată acest cuvânt? Poate acasă? Poate la școală? Sau poate ai citit, demult într-o carte? Dacă știi deja ce înseamnă, poți spune cu voce tare, iar dacă nu ești sigur, iată o explicație pe înțelesul tuturor! Incluziunea înseamnă să îi accepți pe oamenii diferiți de tine, chiar dacă acele diferențe ți se par ciudate.

Oare ce înseamnă să fii bun și de ce nu poți pune pur-și-simplu bunătatea în ghiozdan, printre cărți și caiete? Bunătatea nu e ceva ce se cumpără de la magazin. E ceva ce simți și face parte din tine. E o vorbă bună. Un gest mic, intenționat, pentru care nu aștepți nimic în schimb.

Mihai Eminescu este numele la care mulți români se gândesc atunci când sunt întrebați care este cel mai mare poet al țării nostre. Dar Eminescu nu a fost doar poet, ci și un mare jurnalist și prozator, un om care a iubit teatrul, natura și folclorul. Ba mai mult, a fost și un grozav înotător, un iubitor de cafea și un mare patriot! Între el și Ion Creangă, pe care îl puteți descoperi într-o altă poveste de pe site, s-a legat o prietenie grozavă care a rămas în istoria literaturii noastre. Hai cu noi într-o poveste despre poezie, iubire și prietenie!

Știați că și poveștile adevărate încep tot cu a fost odată? Ei bine, Nadia Comaneci este o româncă de poveste, una dintre cele mai mari gimnaste din lume. Sunteți gata pentru salturi uimitoare și o poveste despre perfecțiune? Aflați împreună cu noi istoria unei fetițe de nota 10.

Știați că și poveștile adevărate încep cu a fost odată? Ei bine, a fost odată un român de poveste, unul dintre cei mai cunoscuți domnitori, omul care a condus Moldova aproape 50 de ani cu înțelepciune și curaj. Aceasta este povestea lui Ștefan cel Mare! Vrei să-i afli legenda? Hai cu noi într-o călătorie îndrăzneață printre săbii și buzdugane, victorii și înfrângeri!

George Enescu este copilul minune care la 5 ani cânta perfect la vioară, iar la 7 ani devenea cel mai tânăr elev al Conservatorului de la Viena! Compozitor, violonist şi dirijor, românul de poveste George Enescu a iubit România și a spus mereu – Nu mi-am servit ţara decât cu armele mele: condeiul, vioara şi bagheta.

Știați că și poveștile adevărate încep tot cu a fost odată? Ei bine, a fost odată un român de poveste, unul dintre cei mai mari inventatori ai secolului XX. Henri Marie Coandă a proiectat peste 10 tipuri de avioane, a inventat farfuria zburătoare și trenul de mare viteză. Vreți să-i aflați povestea? Pregătiți-vă să zburați alături de noi într-o lume magică!

Știați că poveștile adevărate încep cu a fost odată? Află povestea lui Ion Creangă, unul dintre cei mai îndrăgiți scriitori români.

In anul 1837 în căsuța cu ferestre mici din satul Humulești s-a născut Ion Creangă, cel mai mare fiu al lui Ştefan a Petrii Ciubotariul şi Smaranda Creangă. Peste ani, povestitorul avea să descrie casa părintească atât de frumos încât trebuie să aflați și voi: “Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele (…) la stâlpul hornului unde lega mama o sfoară cu ciucuri la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei, (…) la cuptorul pe care ma ascundeam, când ne jucam noi, băieţii, de-a ascunselea, şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie! Băiețelul din Humulești era „vesel ca vremea bună și copilăros ca vântul”.

Bună! Eu sunt România, a 12-a țară ca mărime din Europa! Hai să îmi afli povestea! Numele meu vine de la romanus care înseamnă cetățean al Romei. Strămoșii mei sunt dacii și romanii pentru că Dacia, locul frumos pe care se află România astăzi, a fost cucerită de Imperiul Roman. Așa au apărut poporul român și limba română.

Bună, vecine! Sau mai bine zis, Hallo! Am zis vecine cu gândul că suntem localizați în Europa, dar și pentru că numele meu se pare că provine dintr-un termen galic care însemna vecin. Dacă nu mă crezi, îți mai zic că am cele mai multe granițe cu țările europene și sunt și ţara cea mai populată de pe bătrânul continent. Mă cheamă Germania și am fost foarte implicată în războaiele despre care vei învăța în lecțiile de istorie de la școală. M-aș bucura să știi că ești oricând binevenit la mine acasă pentru că am o mulțime de locuri frumoase pe unde te poți plimba, tradiții impresionante, grădini zoologice și voie-bună. 

Hola! Sunt Mexic, țara cântăreților mariachi, a pălăriilor mari sombrero, asortate cu celebrele poncho din lână și a puternicei băuturi tequila! Mă găsiți pe hartă în America de Nord și am cei mai mulți vorbitori de spaniolă din lume!

Hello, mate! Salutare! Sunt Australia, țara-continent sau țara insulă, renumită pentru simpaticii canguri săritori și păsările emu. Tot aici trăiește adorabilul ursuleț koala, numai bun de îmbrățișat, dar și peste 700 de specii de șerpi și reptile. Sunt cea mai mare insulă din lume, dar cel mai mic continent!

Salamu Alaykum! sau Pacea fie cu tine! Grea e limba țării mele! Poate ați auzit deja că, în unele țări, se citește de la dreapta la stânga. E și cazul meu, dar locuitorii mei s-au obișnuit și nu li se pare deloc ciudat. Sunt o țară foarte, foarte călduroasă, cu deșerturi despre care am multe de povestit. Mi-ați ghicit numele? Începe cu litera E.

Mamma mia! Ce bine îmi pare să vă întâlnesc! Sunt Italia, țara pastelor, a delicioasei pizza, a grozavei gelato (înghețată), a sticlei de Murano din care se fac bijuterii superbe și a atâtor altor minuni pe care le veți descoperi pe parcurs!

Salutare tuturor copiilor mici şi mari! Sunt efervescentă, sunt plină de viaţă, sunt Brazilia, cea mai mare ţară din America de Sud şi a 5-a ţară din lume,  și ca mărime şi ca număr de locuitori. Istoricii spun că numele meu vine de la brazilwood - un copac cu lemn roșu-portocaliu strălucitor care se folosește pentru confecționarea instrumentelor muzicale.

Namaste! Sunt India, ţara condimentelor, a doua țară în lume ca număr de locuitori! Numele meu vine de la fluviul Ind sau Indus despre care se spunea demult că izvorăşte chiar din Rai. Sunt mândră de tradițiile mele, dansurile și locurile minunate pe care te invit să le descoperi!

Nǐn hǎo! Bună, copii! De data aceasta nu vă spun cine sunt, vă las pe voi să descoperiți! Pare complicat, nu? Alfabetul meu este foarte diferit de cel pe care îl cunoașteți voi și are aproape 50.000 de simboluri! Nu este compus din litere, ci din imagini, simboluri și semne.

Vă salut! Numele meu este Rusia și sunt cea mai mare țară din lume! Sunt atât de întinsă încât nu am încăput pe un singur continent, așa că mă găsiți jumătate în Europa, jumătate în Asia. Mă învecinez cu 14 țări și jumătate din suprafața mea este acoperită de păduri mari și dese.

Cine nu a auzit de povestea păsării cu pene de aur și cine nu a zâmbit imaginându-și cât de mulți oameni s-au lipit de penele ei? Textele Fraților Grimm îți sunt cunoscute nu doar ție, cititorule, ci și părinților și chiar bunicilor tăi. Cei doi scriitori germani au publicat mai multe volume de povești, pornind de la texte populare, din folclor, și au lucrat inclusiv la un dicționar german de referință. Poveștile lor sunt traduse în multe limbi, sunt ecranizate, jucate pe scenă și ilustrate de generații întregi de oameni care iubesc literatura.

Ca toate poveștile, și aceasta începe cu… a fost odată un șoarece-de-apă cu mustăți țepoase și sure și o coadă lungă, lungă ca o sfoară, făcută parcă din gumă de mestecat. Da, așa cum ai auzit… un șoarece-de-apă, adică o rozătoare din aceea cu nas mai rotund decât al unui șobolan obișnuit și față dolofană. Într-o dimineață, imediat după ce a ieșit din ascunzătoarea lui de lângă apă, șoarecele de care vă spuneam a și început să certe bobocii de rață care abia învățau să înoate:

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată un faraon, conducător al Egiptului, care își dorea mult, foarte mult un fiu. În cele din urmă, zeii i-au ascultat rugăciunile și i-au dat un moștenitor care să domnească peste țara piramidelor atunci când tatăl lui nu va mai fi. Dar bucuria nu a durat pentru că la naștere, cele 7 zeițe Hathor din mitologia egipteană, i-au prezis băiatului un viitor trist: micuțul avea să fie răpus de un crocodil, de un șarpe sau un câine.

Vai, ce veste îngrozitoare! După ce s-a gândit cum să facă să își salveze copilul, faraonul a dat ordin ca unicul său fiu să fie închis în inima deșertului, într-un turn de piatră păzit de oșteni. Acolo nimeni nu se putea apropia de el.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată, cu mult timp în urmă, un loc în care peștii mergeau pe pământ, rătăcind din loc în loc și vânând tot felul de animale cât era ziua de lungă. Da, îți vine să crezi? Pești care merg la vânătoare?

Într-o zi, un trib de pești s-a întors foarte obosit dintr-o expediție și a căutat un loc frumos în care să-și așeze tabăra. Era foarte cald și peștii s-au așezat sub ramurile unui copac mare, la marginea unei prăpăstii adânci pe sub care trecea un râu rece și întunecat.

Ai văzut vreodată roza vânturilor pe acoperișul unei case? Dar cocoșul care stă într-un picior și ne anunță cum bate vântul? Ei bine, exact despre el vei afla în povestea de azi!

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată, cu mult timp în urmă, la o fermă mexicană, o găină. Cât era ziua de lungă ea își îngrijea și clocea cele 13 ouă. Unul câte unul, puii au început să spargă coaja și să vadă lumina zilei – piu, piu, piu. Unu, doi, trei, patru… 12. Dar, vai, ultimul ou nu voia să se crape, iar găina nu știa ce să facă. Să alerge după ceilalți pui? Să îl aștepte pe ultimul să iasă din ou? În cele din urmă se auzi încet un sunet: trooosc. Era cel de-al 13-lea pui, dar, ce să vezi? Nu era deloc un pui obișnuit. Nu avea decât o aripă, un singur picior, un singur ochi și doar jumătate de pene. Da, cum îți zic!

Toate animalele de la fermă vorbeau acum de acest pui special! Rațele le-au spus curcilor. Porumbeii le-au spus curcanilor și rândunicilor, iar acestea au zburat pe câmpuri, răspândind veștile vacilor care pășteau alături de viței, tauri și cai. Curând, găina a fost înconjurată de animalele care doreau să vadă puiul cel ciudat.

Ca toate poveștile și această începe cu… a fost odată o familie de înaripate, undeva departe, într-o ogradă mică din Mexic. Ai mai auzit de Mexic? E o țară tare frumoasă din America de Nord, cu mulți locuitori, aflată în inelul de foc, una dintre cele mai active zone vulcanice. Dar să trecem la povestea noastră!

Ei bine, în acea ogradă trăiau bine-mersi o gaină împlinită, frumoasă și un cocoș mândru, alături de cei doi puișori ai lor: unul mic și galben precum aurul pe care il chema Piu și unul negru, foarte răsfățat, cu un nume atât de lung încât nimeni nu putea să-l rostească până la sfârșit fără să se încurce – Puiulnostrucelnegrușidrăguț.

Pentru că puiul cel negru avea un nume atât de greu de pronunțat, toata lumea îl punea la treabă doar pe Piu.

Hai să îți zic un secret: maimuțele cred că toate bananele din lume sunt ale lor! Da, chiar așa! De unde știm? Dintr-o poveste, desigur! Vrei să o afli?

Ei bine, ca toate poveștile, și aceasta începe cu… a fost odată, într-un sat din Brazilia, o bătrână care avea o grădină mare și plină cu bananieri. Femeii îi era tare greu să culeagă bananele din copaci, așa că a făcut o înțelegere cu cea mai mare maimuță din sat.

Ca toate poveștile, și aceasta începe cu… a fost odată un gândacel care mergea liniștit de-a lungul unui perete, când un șobolan cenușiu și mare i-a ieșit în față.

– O, hoooo, cât de încet mergi! Uită-te la mine cât de repede fug, a spus șobolanul încrezut, alergând spre capătul peretelui cu gheruțele lui mici și ascuțite. Nu-i așa că ai vrea și tu să alergi ca mine și să nu te mai târăști milimetru cu milimetru?

Ca toate poveștile, și aceasta începe cu… a fost odată un rege pe nume Șuddhodana care locuia împreună cu regina sa, Maya, în apropierea muntelui Himalaya din India. Mult s-au bucurat aceștia când regina a adus pe lume un băiețel, pe micul prinț Siddhartha, așa că au organizat o petrecere în cinstea micuțului. Printre musafiri s-a aflat și un bătrân înțelept, care străbătuse cu răbdare un drum foarte lung până la curtea regală. Acesta a coborât chiar din vârful muntelui, unde se afla casa lui, ca să îi prezică soarta copilului, precum era obiceiul în acele vremuri de demult.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată o maimuță singuratică care trăia într-un smochin la malul mării. Era mulțumită, dar tare și-ar mai fi dorit un prieten pentru că, de la o vreme, se cam plictisea.

Într-o zi, pe nisipul umed se ivi o țestoasă. Fericită, maimuța îi aruncă mai multe smochine să se îndulcească. Broasca, încântată de atenție și primire, rămase pe loc. Toți erau acum bucuroși: maimuța că are cu cine vorbi, iar broasca că-și găsise o gazdă bună și generoasă.

Între timp, se auzi o veste mare: leul, regele animalelor, era bolnav și putea fi vindecat doar cu o inimă de maimuță. Slujitorii anunțară că acela care va aduce o inimă de maimuță să-l vindece pe leu, va primi o mare rasplată si va fi urmașul tronului.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată Antoine, un bărbat căruia îi plăcea să descopere lumea de la bordul avionului său. Odată, avionul a rămas în pană în Pustiul Saharei, cu o defecțiune la motor. Era singur, fără mecanici sau călători, așa că se apucă să îl repare. Avea apă de băut doar pentru opt zile și se simțea ca un naufragiat pe o insulă pustie în mijlocul oceanului.

Ca toate poveștile și Fram, ursul polar aceasta începe cu… a fost odată o reprezentație uimitoare a circului Struțki. Miss Ellian, îmblânzitoarea de trigri, zâmbea către copiii și părinții din public, organizând intrarea în arenă a tigrilor de Bengal cu ochi mari, galbeni și cozi lungi, foarte grele.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată, cu mult timp în urmă, în Spania, într-un sat din ţinutul La Mancha, un hidalgo, adică un mic boier cu strămoși cavaleri. Îl chema Alonso Quixano, avea cam 50 de ani și cât era ziua de lungă, uneori chiar și noaptea, citea povestiri despre cavalerii faimoși și curajoși. Ba mai mult, din puținii bani pe care îi avea își cumpăra mereu cărți, așa că adunase atât de multe volume, încât umpluse o cameră întreagă unde își petrecea toată ziua. De la un timp, începuse să creadă că el însuşi este un cavaler, asemenea celor despre care citea.

Ca toate poveștile, și aceasta începe cu a fost odată… un pui de om pe nume Mowgli. De ce este atât de interesantă povestea lui? Fii atent și vei afla! Ei bine, totul a început într-o seară foarte caldă, când o familie de lupi a salvat micuțul bebeluș cu gropițe în obraji de tigrul Shere Khan, un tigru fioros care supăra mereu haitele de lupi și voia să devină regele ținuturilor.

Romeo și Julieta este o tragedie scrisă de William Shakespeare despre soarta a doi îndrăgostiți care luptă împotriva prejudecăților sociale, a urii între familii, a ambiției vanitoase și a destinului. Tragedia celor doi adolescenți, fatal îndrăgostiți unul de altul este considerată una dintre poveștile clasice de dragoste ale lumii. 

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată un băiețel înaripat, capricios și pus pe glume care încurcă și descurcă povești de dragoste. Da! Cred că ai ghicit! De Cupidon e vorba! Tu ai auzit de el? În legendele Grecie Antice era cunoscut sub numele de Eros, fiu al Afroditei, zeiţă iubirii şi a frumuseţii, iar în mitologia clasică, îşi păstrează numele, fiind reprezentat ca fiu al zeiţei Venus. Avem și noi românii un reprezentant al iubirii, Dragobete, fiul frumoasei Dochia.

Ca toate poveștile și Dumbrava minunată începe cu… a fost odată… demult, într-un oraș mic din Moldova, o fetiță de vreo șase ani pe care o chema Lizuca. Mama Lizucăi murise, iar domnul Vasilian, tatăl fetiței, se recăsătorise cu doamna Mia. Intr-o zi de vară, doamna Mia se bucura de vizita a două doamne și vorbea, printre altele, despre viața frumoasă pe care o ducea alături de soțul ei. Singurul ei motiv de supărare era Lizuca, fiica ei vitregă.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată, demult, foarte demult, pe când regele Henry al VIII-lea domnea în Londra. Pe vremea aceea, într-o toamnă, doi băieți au apărut pe lume în aceeași zi. Unul, Tom Canty, s-a născut într-o familie foarte săracă și nimeni nu s-a bucurat. Celălalt, Eduard Tudor, Prinţ de Galles, s-a născut în palatul regal și era fiul dorit al regelui.

În timp ce Prințul Eduard primea cea mai bună educație, cea mai bună mâncare și cele mai frumoase haine, Tom trebuia să cerșească pentru o bucată de pâine și purta numai zdrențe.

Singurul lucru bun din viața lui Tom era părintele Andrews care îl învățase să scrie, să citească și obișnuia să-i dea cărți cu împrumut. Poveștile, basmele cu uriaşi şi zâne, cu castele fermecate, cu regi şi feti-frumoşi, îl făceau pe Tom să uite suferinţele şi greutăţile, închipuindu-şi viaţa unui prinţ într-un palat regal.

Ca toate poveștile, și aceasta începe cu… a fost odată… pe la mijlocul lui ianuarie 1850, când la Ipotești s-a născut Mihai Eminescu. Cine este Mihai Eminescu? Un mare poet român, care a scris poezii care ne încântă și astăzi. Natura apare des în poeziile lui Eminescu.

”Somnoroase păsărele” este o poezie scurtă, simplă, delicată ca un cântec de leagăn. Păsărelele, somnoroase, dispar între rămurele și se culcă în cuiburile lor. În pădurea întunecată se face atât de multă liniște, încât se aud izvoarele cum curg. Florile din grădină își strâng petalele și adorm și ele. Lebăda parcă plutește pe apa liniștită, spre trestii, unde urmează să doarmă (poate cu capul sub o aripă). Iar pe cer se ridică Luna, care ne face să visăm.

Ca toate poveștile și Crăiasa Zăpezii începe cu… a fost odată un vrăjitor foarte răutăcios care a creat o oglindă fermecată special pentru a râde de oameni și pentru a-i supăra. În această oglindă nu se vedeau lucrurile frumoase, ci doar lucruri urâte, defecte, stricate. Cu cât te uitai mai mult în ea, cu atât aveai impresia că ești mai pocit. Ei bine, într-o zi vrăjitorul a scăpat oglinda din mână, iar ea s-a spart în mii și milioane de bucăți care au început să intre în ochii oamenilor din toată lumea făcându-i să vadă tot ce era lipsit de frumusețe în jurul lor. Ba mai mult, unele cioburi au ajuns în inimile oamenilor și le-au prefăcut pe loc în bulgări de gheață.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată. A fost odată un câine mare, cu un lătrat puternic, care se auzea până departe pe nume Samson. Ei, nu era un câine obișnuit. El nu doar că lătra foarte tare, dar putea să vorbească la fel ca oamenii. Mai mult chiar, îi plăcea să vorbească cu alții și să fie ascultat. Într-o zi, Samson s-a întâlnit cu un bou. Bucuros că are cine să îl asculte, câinele începu. 

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată un viteaz pe nume Robin Hood, despre care sigur ați mai auzit. Acum mulți, mulți ani, pe vremea lui Robin, cei mai curajoși bărbați se înfruntau în competiții de tras cu arcul și în lupte libere cu sabia sau pumnalul. Unul dintre cei mai pricepuți arcași era chiar Robin Hood, tânărul care câștiga toate întrecerile din orașul Nottingham, în Anglia. Nu se despărțea niciodată de centura lată din piele în care erau înfipte pumnalul și trei săgeți lungi și nici de pălăria de catifea la care purta o pană smulsă din aripa unui vultur. Într-o zi, auzind că se organizează o nouă competiție, Robin își luă arcul și săgețile și porni spre întrecere cu pas grăbit.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată un împărat puternic și mare care avea o grădină frumoasă, cum nu se mai văzuse. În cel mai îndepărtat colț al grădinii se afla un măr care făcea mere de aur, dar împăratul nu reușise niciodată să guste un fruct copt pentru că un hoț fura merele din pom fix când se coceau.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată un dragon înspăimântător care locuia într-o peșteră întunecoasă de la poalele dealului Wawel, în țara pe care noi o numim azi Polonia. Tocmai pentru că trăia la baza acestui deal, oamenii îl numeau Dragonul Dealului Wawel sau, mai scurt, Dragonul Wawel. Nimeni nu știa cum de își făcuse casă tocmai acolo, dar toți locuitorii se temeau de el. Până și soldații din armata regelui înghețau de frică atunci când îi auzeau respirația sau, mai rău, urletul Uuuuuuu când îi era foame.

Ca toate poveștile, și aceasta începe cu… fost odată,  în satul Humulești, un băiat pe care îl chema Nică. Într-o dimineață, mama îi întrerupe somnul dulce spunându-i:

 – Trezește-te, leneșule, înainte de răsăritul soarelui, că iar cântă pupăza şi nu-ţi merge bine toată ziua!

Căci aşa îl păcălea mama, cu o pupăză care-şi făcuse cuib, de mulţi ani, într-un tei foarte bătrân şi scorburos, pe coasta dealului, la moş Andrei. Nu știți ce e pupăza? E o pasăre care pleacă toamna și vine primăvara pe la noi, cu pene cenușii și cu un moț de pene mari, roșii-ruginii, așezate ca o creastă în vârful capului. Ei bine, Nică era foarte supărat pe pupăza aceasta pentru că îl trezea dis-de-dimineață, în toate zilele, întreaga vară. 

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată un băiețel de vreo opt anișori, pe nume Ionel Popescu, singurul fiu al doamnei Maria Popescu. Într-o zi de 7 ianuarie, când se sărbătoresc oamenii ce poartă numele de Ion, Ioana, Ionel, un prieten vechi al doamnei Popescu veni în vizită cu o minge mare și elastică de cauciuc. Surpriza îi plăcu foarte mult doamnei Popescu, dar mai ales copilului, care își aștepta musafirul îmbrăcat în uniformă de maior, adică într-un fel de costum de ofițer din armată.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată un… tâmplar bătrân, pe nume Gepetto care trăia singur într-o căsuță sărăcăcioasă la marginea unui oraș. Într-o zi, el a sculptat o marionetă de lemn și i-a pus numele Pinocchio. Visa la o păpușă care să danseze, să mânuiască sabia și să facă tumbe. Ei bine, în mod uimitor, ca în povești, marioneta începu să vorbească și să se miște în voie, arătând ca un băiețel adevărat, dar cam neastâmpărat. Așa că, după un timp, Gepetto l-a înscris pe băiat la școală, i-a cumpărat un Abecedar și i-a spus.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată… prin septembrie 1927 un băiat pe care îl chema Ion D. Marinescu. Da, știm, anul 1927 a fost acum mulți, mulți ani, dar hai să îți povestim cum era pe atunci la școală. Ei bine, băiatul nostru, care tocmai începea clasa I, stătea îngândurat pe un scăunel, speriat de literele abecedarului.

Totul era schimbat. La școală i se spune Marinescu, nu Ionel, cum i se zicea acasă.  În viața lui au intrat Domnul, Școala, Catalogul. Mama nu îl mai răsfață acum, ci îi spune că a venit momentul să descopere „abecetarul”.

Jacob Grimm s-a născut în 1785, în vreme ce Wilhlem, în 1786, la Hanau, în Germania. Fiecare dintre cei doi frați a scris lucrări separate, dar succesul l-au obținut pentru volumele semnate împreună. Pe parcursul mai multor ani, au cules vechi povești populare pe care le-au publicat în 1812, sub titlul Povești pentru copii și părinți. Ele au fost reeditate astfel încât, în 1857, au ajuns la forma finală pe care o știm astăzi drept Poveștile Fraților Grimm. Croitorașul cel viteaz a fost publicat în anul 1812 în volumul intitulat „Kinder- und Hausmärchen” (Povești pentru copii)

În anul 1843 scriitorul Hans Christian Andersen a publicat povestea bobocului de lebădă care nu și-a putut găsi locul printre puii de rață alături de care a ieșit din ou. Deși a fost preluată și chiar rescrisă în mai multe variante, ideea poveștii a rămas aceeași: fiecare viețuitoare are locul ei în natură și trebuie să aibă încredere în forțele proprii. Se spune că autorul a vrut să își intituleze prima dată textul „Tânăra lebădă”, dar ar fi stricat elementul de surpriză de la final, așa că a decis să o numescă „Rățușca cea urâtă”.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… au fost odată un moş care trăia alături de băbuța lui într-o căsuță sărăcăcioasă.

Într-o zi, moşul o rugă pe babă:

– Fă-mi și mie o turtiţă! Mi-e foame și mi-e așa poftă! Miamiii Miami….

– Din ce să o fac, măi, moșule? Nu prea avem cu ce…

Ca toate poveștile si aceasta începe cu… a fost odată un împărat care avea trei fete. Tare le mai iubea împăratul și le oferea tot ce avea el mai bun, încercând să le ocrotească și să le învețe câte în lună și în stele. Într-o zi acesta le-a chemat în sala tronului, acolo unde se țineau balurile împărățești și festivitățile importante, și a întrebat-o pe cea mai mare dintre ele.

Hansel și Gretel este un basm german, adaptat și publicat de Frații Grimm în anul 1812. Jacob și Wilhelm Grimm, cunoscuți în literatură drept Frații Grimm, s-au născut în apropiere de Frankfurt, Germania, într-o familie cu nouă copii. Ei sunt autorii a numeroase studii lingvistice și povești îndrăgite de multe generații de copii precum Albă ca zăpada, Croitorașul cel viteaz, Cenușăreasa, Hansel și Gretel. Multe dintre poveștile scrise de ei au fost adaptate pentru cinema de creatori precum Walt Disney. Frații s-au inspirat, inclusiv pentru Hansel și Gretel, din poveștile care circulau, prin viu grai, în regiunea în care ai au locuit.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… o fată frumoasă care iubea să cânte la nai.

Și în China, țara de unde am aflat această poveste, copiii primesc, atunci când sunt mici, o tăviță cu tot felul de obiecte din care să își aleagă. Se spune ca ele prezic viitorul. Fetița de care vă povestim a ales o bijuterie verde, cu o piatră prețioasă strălucitoare, motiv pentru care tatăl ei i-a pus numele Liang Yu, adică jucăria de jad.

Tatăl fetei era un împărat tare bogat. Pentru că iubea muzica, el i-a construit copilei un castel frumos unde să poată cânta în voie și un turn înalt, de unde să poată asculta mai bine trilurile păsărilor.

Asculta basmul chinezesc "Penelul fermecat" în care este vorba despre un băiat sărman pe nume Ma Liang căruia îi plăcea să deseneze și visa să devină pictor. Într-o zi, el trece prin fața unei școli și vede un profesor desenând. Îi cere acestuia un penel, dar profesorul îl refuză și îi zice batjocoritor că penelul nu este pentru o haimana ca el. Atunci băiatul își pune în gând să muncească din răsputeri pentru a deveni un pictor faimos.

Scrisă de Joseph Jacobs, povestea lui Jack și a boabelor de fasole fermecate îi duce pe copii într-o lume fantistică în care imaginația și curajul transformă realitatea. Publicată în anul 1890, povestea face parte dintr-o serie de texte englezești îndrăgite de întreaga lume.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată în Tibet, un ținut sterp, sărac, în care oamenii nu mâncau niciodată pe săturate, nu aveau haine călduroase și nimeni nu mai avea putere sa iubească și să se bucure de viață.

Bătrânii spuneau că Iubirea este o pasăre frumoasă care trăiește departe, la răsărit, în Muntele de Zăpadă. Unde zbura pasărea, acolo era Iubirea.

În fiecare an, oamenii porneau să o caute, dar nimeni nu se mai întorcea din această încercare. Se spunea că pasărea era păzita de trei zmei bătrâni, care numai suflând în barbă puteau lua viața unui om.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată o femeie care locuia într-un sătuc alături de cei 3 feciori ai săi. Cea mai mare bucurie a mamei era să își vadă fiii cum cresc înalți și frumoși de-ți era mai mare dragul să te uiți la ei.

Într-o zi, băieții au primit invitație la o nuntă, iar pentru această ocazie mama le-a pregătit cămăși albe pe care le-a brodat cu mâna ei, fără să închidă un ochi, două nopți la rând.

In seara nunții, mama i-a condus pe cei trei frați până la marginea satului și le-a reamintit toate cântecele și tradițiile pe care le știa de la bunica ei, numai bune să înveselească orice petrecere.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… un împărat tânăr, iubit de oameni și respectat. Deși avea grijă de toți supușii săi și împărțea cu ei pământurile, livezile, vitele și pădurile, oamenii aveau o nemulțumire. Cel mai curajos dintre supuși îi spuse într-o zi:

– Iubite împărat, noi ne-am dori să aveți o soție. Căsătoriți-vă cu cea mai frumoasă fată din regat și aduceți-ne pe lume un moștenitor care să ne fie rege peste ani și ani…

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odata… o țară unde Soarele uita să răsară. Acolo domnea mereu noaptea, iar zilele erau fără lumină, fără căldură, numai întuneric și frig.

Atunci oamenii s-au strâns la un loc și au hotărât că e timpul să meargă la Soare, să-l roage să străluceasca din nou peste tărâmurile lor bântuite de frig, beznă și nelegiuiri.

Primul care se oferi să meargă să aducă Soarele fu un bărbat încărunțit.

Lewis Carroll (1832-1898) a fost al treilea dintre cei unsprezece copii ai unui cleric anglican. Numele său adevărat este Charles Lutwidge Dodgson și a excelat în studiul matematicii. La Oxford, unde a predat, s-a împrietenit cu Alice Liddell, fetița decanului, care l-a inspirat să scrie Alice în Țara Minunilor (1865), ilustrată de John Tenniel și continuarea Alice în Țara din Oglindă (1871). De la prima ediției, cărțile cu Alice au fost tradusă în peste 170 limbi și au inspirat adaptări cinematografice, teatrale și de televiziune. Pe lângă aceste texte, autorul a mai scris numeroase scrisori, texte politice, tratate matematice, texte ale literaturii absurde.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… un băiețel foarte isteț și vesel, iubit de toți cei care îi ieșeau în cale.

Legenda spune că mama lui, Dochia, era recunoscută pentru frumusețea sa: când o întâlneai nu îți mai puteai lua ochii de la părul ei auriu, împletit în două cozi lungi, lungi, pielea albă și buzele roşii ca fragii. Când era tânără, locuia într-o colibă la poalele muntelui, unde, într-o noapte, un nor fin a coborât pe pământ și a îmbrațișat-o cu iubire. Da, în povești totul e posibil!

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… un tânăr pe nume Veiko. Astăzi îțt vom spune povestea lui și a copacului numit mesteacăn. Tu ai văzut vreodată un mesteacăn? El este un copac deosebit, care înfrunzește primavara-devreme și are scoarța adesea argintie. Dar hai să lăsăm vorba și să spunem povestea!

Rămăsesem la Veiko, un tânăr care știa să vorbească cu toți lupii și înțelegea ciripitul păsărilor. In fiecare zi el se plimba prin pădure, vorbea cu animalele și se gândea la Mara, cea mai frumoasă fată din orașelul lui. Mereu când își amintea de părul ei blond zâmbea și visa la momentul în care se vor întâlni.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… un câine care trăia în pădure alături de un urs. Ziua mergeau împreună la vânătoare și totul era minunat, dar seara, la culcare, câinele începea să latre, că deee… așa îi e felul, știți și voi. Azi așa, mâine așa, până când ursul nu a mai rezistat și i-a spus.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu…a fost odata o babă și un moșneag. Baba avea o găină care făcea ouă de două ori pe zi, iar moșneagul un cocoș.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… un padișah. Un ce? Un padișah, adică un împărat turc sau, mai bine zis, un sultan. Dar hai să lăsăm vorba şi să ascultăm povestea.

Padișahul de care îți povestesc avea 3 băieâi – dupa ce primii doi și-au găsit soții în ținuturile vecine, iată că a venit și vremea celui mai mic băiat să se însoare.

Într-o iarnă, pe când prinţul se afla la vânătoare, prin faţă lui trecu repede, ca o săgeată, o căprioară. O secundă a fost de ajuns să îi întâlnească privirea și prințul a şoptit fără voie.

Ca toate poveștile, și aceasta începe cu… a fost odată o fată frumoasă pe care o chema Aura. Da, așa cum auzi. Aura. Și nu numai ca era frumoasă, ci și foarte, foarte harnică. Imediat cum răsărea soarele, Aura se plimba prin grădinile tatălui său, Verde-Împărat, și curăța trandafirii, busuiocul și bujorii, apoi culegea fructele din copacii plini de pere, gutui și cireșe. Împăratului i se umplea inima de bucurie când vedea cât de fericită era fiica sa printre florile din grădina palatului și nu voia cu niciun chip să o mărite, că îi era drag să o vadă în fiecare zi în preajma lui.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… un șoarece și o pisică care trăiau sub același acoperiș. Într-o zi, șoarecele i-a spus pisicii că a găsit o bucată mare și apetisantă de slănină, dar are nevoie de ajutor ca să o care până acasă. Zis și făcut. Prietenii au adus-o împreună și au lăsat-o în pivniță cu gândul că se apropie iarna friguroasă și o să le prindă foooarte bine.

Într-o zi, pisica s-a aranjat, și-a curățat blănița și a plecat de acasă, spunându-i șoarecelui că e invitată la o vecină care dă petrecere. Dar ce crezi că a făcut, de fapt, pisica?

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată un liliac care zbura de colo până colo, în toate părțile, văitându-se de frig. Auzindu-l, vulturul, de care se temeau şi ascultau toate păsările cerului, l-a întrebat.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… un om de zăpadă care arătă destul de ciudat: în loc de ochi avea două cioburi mari și o gură făcută dintr-o greblă veche, ceea ce îl făcea să pară că are și dinți. Era făcut de câțiva copii gălăgioși, dar foarte veseli, care se bucurau că, în sfârșit, puteau să se joace cu zăpada pufoasă.

Ca toate poveștile și Spărgătorul de nuci începe cu a fost odată… un mic orășel din Germania, acoperit de zăpadă, chiar în ziua dinaintea Crăciunului. Ca în fiecare an, domnul Stahlbaum, alături de soția și copiii lui, Clara și Fritz, organizează o mare petrecere cu daruri, decorațiuni și un brad mare împodobit.

Ca toate poveștile și Povestea lui Moș Crăciun începe cu a fost odată… un bătrânel vesel care sculpta cu multă răbdare, cât era ziua de lungă, jucării frumoase și colorate. Muncea așa până în Ajunul Crăciunului, când pleca să-și vândă jucăriile într-un oraș apropiat. Adesea le vindea pe foarte puțini bani, pentru că oamenii din acea regiune nu erau bogați; dar nu conta, pentru că meșterul era bucuros să vadă cu câtă fericire primeau micuții darurile respective, în dimineața de Crăciun.

Peter Pan este personajul fantastic care îi duce pe copiii familiei Darling într-o aventură în Țara Nicăierea, un loc magic plin de pirați și zâne. El a fost creat de scriitorul scoțian J. M. Barrie în piesa de teatru Peter Pan sau Băiețelul care a refuzat să crească (1904) și romanul Peter Pan și Wendy (1911). În timp ce zâna Clopoțica este cea mai bună prietenă a lui Peter, Căpitanul Hook este cel mai mare dușman al său. Peter Pan este probabil unul dintre cele mai îndrăgite personaje ale literaturii pentru copii pentru că ilustrează copilăria eternă și refuzul de a deveni adult.

Ca toate poveștile, și aceasta începe cu a fost odată… o femeie care locuia la poalele munților alături de băiețelul ei. Femeii îi plăcea tare mult sa coasă și era chiar foarte îndemânatică, iar toate tablourile de mătase care ieșeau din mâna ei erau impresionante.

Într-o zi, copilul a găsit o pictură care înfățișa o casă mare în mijlocul unei grădini cu flori colorate, o câmpie verde, livadă, o grădină de zarzavat și un lac albastru cu mulți pești zglobii. Femeia s-a uitat la desen și s-a îndrăgosti pe loc de acea casă. Dar, pentru că nu avea bani să cumpere o asemenea minunăție, s-a hotărat să țeasă un tablou după acel desen. Măcar atât putea face! Dar lucrul era greu și zilele de țesut s-au transformat în luni. Seara femeia lucra în lumina rășinii de brad, care făcea mult fum, și de aceea au început să o doară ochii. Dar nu s-a lăsat. A continuat să țeasă.

Ca toate poveştile şi Legenda lui Moș Nicolae începe cu a fost odată… un băieţel pe nume Nicolae. El va fi eroul poveştii noastre de azi, mai ales pentru că băieţelul acesta a devenit, în timp, îndrăgitul Moş Nicolae care pune daruri în ghetuţe în fiecare an, pe 6 Decembrie.

Despre Moş Nicolae s-au scris multe legende şi povestiri, dar iată ce a ajuns la urechile noastre!

Se spune că Nicolae locuia într-un satuc cu oameni de tot felul. El era tare bun şi special, iar dorinţa sa cea mai mare era să îi ajute pe cei mai puţin norocoşi, aşa că, atunci când a crescut, a făcut tot posibilul să transforme visurile celor din jur în realitate. Pentru că rămăsese orfan şi mostenise o avere destul de mare, în fiecare noapte, Nicolae se deghiza şi le oferea oamenilor din satul său mâncare, haine şi ce mai aveau nevoie.

Ca toate poveştile, şi aceasta începe cu… a fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti, un împărat mare şi soţia sa, amândoi tineri şi frumoşi. Deşi iubeau copiii şi îşi doreau să aibă unul al lor, împărăteasa nu rămânea însărcinată.

Într-o zi, împăratul auzi că într-un sat vecin există un unchiaş care ar putea să îi ajute, aşa că porni cu mic, cu mare spre casa omului.

Ca toate poveștile, și aceasta începe cu a fost odată… un vânător harnic. Deși era îndrăgit de toți oamenii din jurul lui și avea noroc la vânătoare, pe omul nostru îl supăra tare un boier lacom din ținutul acela.

Boierul avea o moșie fără margini, se scălda în aur și argint, dar continua să îi chinuie pe toți cei din jurul lui. Cine își construia casă în apropierea moșiei era ca și sclavul său.

Tare și-ar mai fi dorit vânătorul nostru o soție, dar era sigur că, dacă se însoară, boierul o să îi ceară și mai multe taxe și o să îl pună să muncească înzecit.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… un marinar. În cele ce urmează îți vom spune cea mai veche poveste marinărească, așternută pe hârtie acum 4000 de ani, pe Țărmul Mării Roșii.

Așa cum îți spuneam, a fost odată un marinar foarte ghinionist pe care nenorocul îl pândise pretutindeni. După o călătorie lungă pe mare, clătinându-se încă pe valuri, el privi spre țărm cu melancolie și începu să le povestească celor câțiva oameni care mai rămăseseră cu el pe corabie așa.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… un pescar pe nume Martin care trăia, alături de soția sa, pe malul unui lac, într-o casă sărăcăcioasă.

Martin iubea lacul, mai ales că în zilele senine apa strălucea ca solzii argintii de pește, iar când era înnorat, lacul părea că ascunde ceva misterios. Deși Martin mergea în fiecare zi cu barca la pescuit, nu reușea să prindă mare lucru și adesea se întorcea cu năvodul gol-goluț.

 – Se spune din bătrâni că e bine să atârni de năvod un os din aripa unei găini negre, dacă vrei să prinzi mult pește, îi spuse într-o zi soția lui Martin.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… un biet om care nu avea altă avere decât un măgar prăpădit și jigărit. Cineva îi dăduse ideea să meargă într-o cetate îndepărtată unde, acest animal, nefiind cunoscut, ar fi putut obține ceva galbeni.

Ajunse în cetatea pomenită și începu să-și laude animalul.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată ca niciodată… o broască țestoasă care avea o fiică frumoasă, foarte frumoasă, nemaivăzut de frumoasă. Într-o zi, mama îi spuse:

– Draga mea, a venit timpul să te mărit. Dar, să știi, am să te dau unui bărbat înțelept. Unuia care va ști să lege o grămadă de apă!

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată ca niciodată… o bătrânică pe nume Berta care locuia dincolo de Tibru, într-un cartier frumos din Roma. Cât era ziua de lungă Berta torcea și cânta, torcea și cânta.

Într-o zi, trecu pe acolo Nero, împăratul roman de care toți se temeau, o auzi pe Berta cântând și se opri.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată ca niciodată… un rege maimuță care domnea peste supușii săi într-o pădure întinsă. În împărăția lui Jinko trăiau un șoarece, o pisică, un câine, un băț năzdrăvan care alerga de colo-colo și se juca cu animalele, un foc care nu se stingea niciodată, un lac cu apă limpede, un elefant, o furnică și primul sfătuitor al regelui, Tancat șacalul.

Tancat era trist când ceilalți erau veseli și era nemulțumit că nu putea găsi pe nimeni cu care să se certe. Pisica și Șoarecele erau prieteni la cataramă. Bățul, fiind jucăuș, prefera să țopăie și îl îndrăgea mult pe Câine. Lacului îi plăcea la nebunie să stea de vorbă cu Focul, iar Elefantului, îi era așa de dragă Furnica, încât deseori o purta în spinare zile întregi.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată ca niciodată… un tâmplar bogat și vestit în toate satele din jur pentru talentul său. Bătrânul avea și patru fii, frumoși și voinici, harnici și cuminți. Deși avea toate motivele să fie fericit și mulțumit, tâmplarul avea totuși o mare nemulțumire. Toată viața sa nu călătorise mai departe de orașul cel mai apropiat. Deși culmea, satul lui era așezat pe malul mării, iar marea, când o vezi cât de întinsă și de frământată e, îți înfinge-n inimă un dor de ducă, de-ți vine să lași totul și să fugi unde vezi cu ochii.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… un tată care avea trei fii și nicio altă avere decât un cal, un măgar și un purcel.

Într-o zi, regele din ținutul acela a anunțat că acela care reușește să construiască o barcă în stare să meargă și pe mare și pe uscat o va primi drept soție pe fiica sa.

Ca toate poveştile şi aceasta începe cu a fost odatã… o familie cu doi fraţi. Unul era sãrac, iar celãlalt bogat. Cel sãrac avea o iapã care trãgea la căruţa, iar cel bogat un armãsar. Intr-o searã, iapa celui sãrac a fãtat un mânz care şi-a fãcut culcuş sub cãruţa bogatului.

a toate poveștile şi aceasta începe cu a fost odatã… un ţar care avea trei fii. Într-o zi, ţarul le-a spus bãieţilor sãi:

– Copii, faceţi-vã câte un arc şi trageţi câte o sãgeatã în vazduh, apoi aşteptaţi fetele care se vor întoarce cu sãgeţile voastre şi luaţi-le de soţii. Iar dacã vreunul dintre voi nu o sã îşi primeascã sãgeata înapoi, acela va ramâne neînsurat.

Fiul cel mare a tras, iar sãgeata i-a fost adusã de fiica unui domnitor. Cel mijlociu a tras şi a primit sãgeata de la fata unui general. Iar cu sãgeata celui mai mic, pe nume Ivan, s-a întors o broascã.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată ca niciodată… un tânăr pe care-l chema Ivan. Într-o bună zi el se tocmi vizitiu la un boier și plecară la drum lung. Iar pentru că la așa o cale lungă tăcerea-i plictisitoare, boierul simțea nevoia să spună verzi și uscate. Cum mergeau ei așa, sări pe lângă ei un iepure. Boierul, văzându-l, începu să vorbească despre iepuri.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată ca niciodată…doi frați care locuiau într-un mic sat japonez la malul mării. Fratele mai mare era harnic, iar cel mic, leneș. Într-o zi, fratele cel mare se duse la pădure și tăie lemne de dimineață până la amiază. Când soarele ajunse drept în creștetul capului lui, în fața sa se opri un bătrân. Acesta avea în mână o piuliță de piatră, de aceea în care se curăță orezul.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată ca niciodată… patru muzicanți. Rătăcitori pe drumuri de țară, ei cântau pe la hanuri pentru toți călătorii osteniți. Uneori, muzica le era răsplătită cu o bucată de pâine și ceva bănuți. Alteori, însă…Într-o seară târzie au poposit lângă ruinele unei cetăți vechi. I-au dat ocol de câteva ori, după care s-au așezat sub un zid, la loc ferit…

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată ca niciodată… o insulă îndepărtată în care trăia un Iepure Alb fermecat, dar și destul de șmecher…Pentru că, de obicei, nimeni nu e mulțumit cu ce are, și iepurele nostru se plictisise de insulă și dorea din toată inima să-și schimbe locul. Într-una din zile, trecu pe lângă insulă un crocodil.

Basmul Fraților Grimm a fascinat generații întregi de copii. Fiecare dintre cei doi frați a scris lucrări separate, dar succesul l-au obținut pentru volumele semnate împreună. Pe parcursul mai multor ani, au cules vechi povești populare pe care le-au publicat în 1812. În Muzicanții din Bremen personajele se îndreaptă spre un oraș adevărat, Bremen, unde acum există un monument a lui Gerhard Marcks (1953) care reprezintă cele patru animale din poveste: măgar, cocoș, pisică, un cățel.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată ca niciodată… o pădure îndepărtată, la o margine de sat, unde trăiau demult, un bărbat și soția sa. Locuiau într-o colibă sărăcăcioasă, mâncau doar legume și din când în când un vânat, dar erau mulțumiți cu ce aveau și nu râvneau la nimic altceva. Erau sănătoși, bucuroși și munceau cu drag. El era pădurar și umbla toată ziua cu treabă, iar soția lui rămânea acasă să facă mâncare, curățenie și să coasă câte o cămașă.

Și uite așa, timpul a trecut repede și amândoi își încărcară în spinare o mulțime de ani pe care abia îi mai puteau duce. Deși îl ajungea bătrânețea din urmă, moșneagul își lua în fiecare dimineață uneltele, îi spunea babei la revedere și pleca domol, la muncă, în pădure. Baba rămânea acasă, harnică și veselă ca altădată.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată ca niciodată… un împărat, o împărăteasă și cei 3 copii ai lor. Zi de zi împăratul se plimba în grădina palatului și îngrijea florile pe care le iubea, și din când în când, trăgea cu ochiul spre capătul grădinii unde se afla un pom cum nu mai exista în toată lumea – un măr care făcea mere de aur. Într-o zi, împăratul văzu că pomul înflorește, apoi își scutură florile, iar spre seară a văzut fructele mari și frumoase, gata-gata să se coacă. Apoi a zâmbit de bucurie la gândul că a doua zi o să mănânce mere de aur la masă!

Deși are zeci de variante, povestea Motanului încălțat a cucerit inimile copiilor din întreaga lume. Cele mai cunoscute sunt poveștile culese de Charles Perrault în care un motan năzdrăvan reușește să își transforme stăpânul din om sărac în prinț.

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… o femeie care își dorea tare mult un copilaș, așa că într-o zi s-a dus la o babă ce îndeplinea dorințe și a întrebat-o unde ar putea să găsească un copil.